“Dincolo de socialism şi capitalism se află distributismul” – interviu cu John Médaille – II

Partea a II-a

Capitalismul de tip „laissez-faire” este un sistem mereu invocat, dar care nu a existat niciodata

Ovidiu Hurduzeu : Unii intelectuali romani obiecteaza ca distributismul nu este o doctrina economica reala, ci doar expresia unei melancolii starnite de un trecut romantic, agrar si preindustrial. Exista voci foarte influente care sustin ca distributismul este, ca majoritatea ideilor referitoare la „a treia cale”, o forma de fascism care nu permite dezvoltarea unei „societati deschise” si care poate genera „tribalism etnic”, politici reactionare, inapoiere intelectuala si economica. Este distributismul reactionar? Are distributismul o parte intunecata?

John Médaille : Sunt acuze stranii, datorate problemelor pe care le are stangismul ori de cate ori intalneste traditii locale. Stangismul se pretinde a fi „tolerant”, cand de fapt nu face, tot timpul, altceva decat sa excluda. Iata cum stau de fapt lucrurile: stangismul incearca sa recreeze fiecare loc dupa chipul si asemanarea sa, de obicei chipul unei suburbii americane si asemanarea cu „omul corporatist”. Stangismul este de fapt un fel de provincialism cosmopolit, care incearca sa stearga orice diferenta culturala, locala si lingvistica. Iar reactia pe care o intalneste este „tribala” si deseori extrema – asa reactioneaza oamenii in momentul in care felul lor de viata este atacat. Spre deosebire de stangism, distributismul incurajeaza familia si comunitatea locala si respecta diferentele de cultura, de limba si de religie.

Distributismul este „agrarian” nu in sensul ca vrea ca lumea sa se intoarca la tara (eu in mod sigur nu doresc asta), ci in sensul restaurarii unei relatii adecvate dintre oras si sat. Orasul trebuie sa se sprijine in primul rand pe regiunea rurala din jurul lui, pe gospodariile taranesti invecinate. Acest fapt nu numai ca intareste economia si cultura locala, dar este si eficient din punct de vedere economic. De exemplu, am aflat ca, datorita sistemului de subventii incrucisate cunoscut sub numele de „globalizare”, untul olandez este mai ieftin pe piata din Nairobi decat untul kenyan. Cand taranul bantu intra in competitie cu fermierul olandez, se petrec lucruri neasteptate, printre care o lupta acerba pentru resursele locale, in continua scadere, din zonele nesubventionate. Din cauza privatiunilor tot mai mari, diferentele tribale tind sa se exacerbeze, pana ating nivelul unor confruntari sangeroase. Dar vina este oare a triburilor africane sau a unui sistem care le-a fost impus din afara? Cred ca nu trebuie sa mergem in Africa pentru a gasi situatii similare, aceleasi anomalii se pot intalni la Cluj, Brasov sau Bucuresti.

In ceea ce priveste „romantismul”, nimic nu este mai romantic decat capitalismul de tip „laissez-faire”, un sistem mereu invocat, dar care nu a existat niciodata. Distributistii pot sa indice practici economice de lunga durata si larg raspandite, care au fost si sunt incununate de succes; capitalistii pot sa indice doar o ideologie, o poveste de adormit copiii. Cat despre „fascism”, nu stiu la ce va referiti: cuvantul si-a pierdut interesul istoric si a devenit un simplu termen prin care se desemneaza „orice sistem care nu-mi place” sau „orice sistem care nu-i destul de stangist”.

Distributismul si nu capitalismul sustine piata libera

Ovidiu Hurduzeu : Distributismul nu-l proslaveste pe „Homo economicus”, asa cum o fac materialistii „pietei libere” si socialistii. Nu este aceasta o „tradare” a pietei libere?

John Médaille : Nu uitati ca „piata libera” este un termen al retoricii capitalismului, dar nu si o realitate. Capitalismul restrange piata libera in aceeasi masura in care o face socialismul. Este un adevar pe care ni-l spun teoriile economice neoclasice, nu trebuie sa recurgem la distributism ca sa-l aflam. Toate calculele „pietei libere” sunt bazate pe ipoteza „numarului mare de firme”. Cu alte cuvinte, se presupune ca productia provine de la un numar atat de mare de firme, incat nici una – sau nici o combinatie de firme – nu are puterea de a impune pretul pe piata; ca toate se conformeaza pretului, in loc sa il faca.

Aceasta situatie nu corespunde realitatii productiei capitaliste, in care fuziunile si consolidarile limiteaza numarul firmelor pentru a le spori puterea de a impune pretul. Drept urmare, „piata libera” este infranta. Ce vreau sa subliniez: nu putem sa confundam capitalismul cu piata libera; sunt lucruri care se opun, nu se presupun. Se pleaca de la urmatoarea premisa: daca nu exista control al statului asupra intreprinderilor, inseamna ca avem piata libera. Aceasta premisa nu este corecta din doua puncte de vedere. Primul: odata ce s-a consolidat puterea celor care pot sa impuna pretul pe piata, piata libera s-a evaporat. Al doilea: aceste firme functioneaza cu subventii si protectie de la stat, asa ca este gresit sa le numim firme „private”.

Distributismul restaureaza piata libera, validand din nou ipoteza „numarului mare de firme”. Pentru ca acest lucru sa se aplice intr-adevar, mijloacele de productie trebuie sa fie larg raspandite la toate nivelurile societatii. Aceasta este conditia insasi a distributismului. Asa ca, in realitate, distributismul si nu capitalismul sustine piata libera si in acelasi timp depinde de ea.

Oamenii au fost invatati ca joburile sunt un fel de cadou

Ovidiu Hurduzeu : In zilele noastre oamenilor nu le prea pasa daca detin sau nu o proprietate productiva. Mi se pare ca nu-i deranjeaza conditia de „sclav fericit” atata timp cat au posibilitatea de a consuma. Mai este proprietatea productiva un ideal? Cum ar putea distributismul sa restaureze demnitatea micii proprietati distruse de colectivismul comunist si de „statul managerial” modern? De exemplu, romanii au invatat sub comunism ca „destept” este cel care „se descurca” recurgand la metode ilegale. Iar sub capitalism, multi manageri romani au invatat repede sa „sifoneze” avantaje ilegale din curtea companiilor transnationale in propria curte. De ce sa-ti bati capul sa fii proprietar, cand lucrand la stapan te poti bucura de aceleasi avantaje materiale?

John Médaille : Aceasta este intr-adevar problema cea mai mare. Dar ea tine de cultura, nu de economie. Oamenii au fost invatati ca joburile sunt un fel de cadou oferit de marile birocratii, publice sau private, si ca trebuie sa se comporte in asa fel incat sa obtina aprobarea acestor birocratii. Apoi au mai fost invatati sa creada ca spiritul intreprinzator, creativitatea este o marfa rara, aflata doar in posesia catorva indivizi „deosebiti”, nicidecum o componenta de baza a personalitatii umane. Aceste prejudecati sunt intarite de toate barierele pe care statul modern le ridica in calea celui ce vrea sa porneasca o afacere. Numai completarea formularelor de obtinere a unei licente de functionare a firmei poate sa constituie o sarcina extraordinara – si cu aceasta operatie problemele doar incep. Desigur, reglementarile birocratice sunt in avantajul corporatiilor; pentru ele rezolvarea problemelor legislativ-administrative ocupa o mica parte din activitatea lor, pe cand pentru micul intreprinzator aceasta constituie o imensa povara.

Iata de ce rezultatul hatisului legislativ, indiferent de intentia sa, este de a proteja corporatiile in fata competitiei create de intreprinderile mici si mijlocii, care sunt mai flexibile si mai eficiente. Interventiile guvernamentale favorizeaza coruptia si posibilitatea de a „fenta sistemul” fara a produce bunurile si serviciile necesare. Daca rasplatesti coruptia, atunci, desigur, coruptie vei avea. In cadrul marii corporatii (care este un fel de stat socialist) exista tot felul de oportunitati de a avansa in cariera prin mijloace politice si nu prin mijloace productive.

In mod surprinzator, problemele se dovedesc usor de invins odata ce oamenii isi descopera darul creatiei si al initiativei, dat de Dumnezeu. In locuri unde distributismul a fost testat pe scara larga, o lunga perioada de timp, precum in Mondragon (Spania), Emilia-Romagna (Italia) sau in firmele detinute de angajati din SUA si America Latina, oamenii si-au descoperit repede acest dar pe care Dumnezeu l-a dat in masuri diferite tuturor. Acelasi lucru este valabil pentru „fabricile fara sefi” din Argentina, unde muncitorii au preluat firme abandonate si au dovedit ca pot sa le administreze mai bine decat specialistii in management. Odata ce vechile inhibitii si mentalitati sunt inlaturate, altfel spus, odata ce problema culturala este rezolvata si se infrange rezistenta statului, rezolvarea problemei economice devine foarte usoara.

Toate piesele de care aveti nevoie sunt pe masa

Ovidiu Hurduzeu : Domnule Profesor, in „A Treia forta: Romania profunda”, eu si Mircea Platon am propus distributismul ca model economic pentru o Romanie personalist-conservatoare. Multi dintre cititorii cartii noastre si-au exprimat interesul pentru distributism, intrezarit ca o cale pentru a imbunatati considerabil atat viata lor, cat si pe a celor din jur. Acestor oameni ce sfaturi sau sugestii le-ati da?

John Médaille : Faceti ceva de folos pentru cel de langa voi. Uniti-va cu prietenii si cu vecinii pentru a face lucruri la o scara mai larga. Formati fratii economice de tip asociativ in domeniul productiei, marketingului si comertului cu amanuntul. Opuneti-va intruziunii guvernului si cereti incetarea subventiilor acordate marilor corporatii. In ziua de astazi, dispuneti de mai multe unelte productive decat va inchipuiti. In bucataria in care faceti mancare pentru familia dumneavoastra puteti sa gatiti pentru muncitori. Exista din abundenta unelte mecanice; in fiecare cartier sau localitate exista oameni cu unelte care s-ar putea uni ca sa formeze intreprinderi productive pornind de la un foarte mic capital. Incepeti cu putin si cresteti. Odata ce veti fi descoperit ca puteti sa faceti lucrurile la scara mica, veti afla ca puteti sa le faceti si la scara mai mare, ba chiar ca sunteti capabili sa fabricati lucruri extrem de complexe. Asa au procedat cei din localitatea spaniola Mondragon, cei din Argentina, cei din Italia si din multe alte locuri din intreaga lume. De fapt, Romania se gaseste intr-o situatie privilegiata, intrucat mica proprietate este inca larg raspandita. Micii proprietari trebuie sa-si dea seama ce vast potential au atunci cand se infratesc cu vecinii pentru a forma banci, infrastructuri de productie si distributie. Toate piesele de care aveti nevoie sunt pe masa. Cu exceptia uneia, cruciala: intelegerea propriei dumneavoastra puteri, a potentialului pe care il aveti, descoperirea propriei dumneavoastra libertati.

Related posts:

1. "Dincolo de socialism şi capitalism se află distributismul" – interviu cu John Médaille – I
2. Dincolo de baclava – Tradiţia pe viu
3. „Sapă, cârtiţă bătrână!” – interviu cu Vlad Mureşan – II
4. "Sapă, cârtiţă bătrână!" – interviu cu Vlad Mureşan
5. Fals interviu cu Raymond Aron – DIX-HUIT LEÇONS SUR LA SOCIÉTÉ INDUSTRIELLE