#Versetele serafice
În anul 595 după Hegira, conform calendarului islamic (sau 1198 după Hristos), la Marakesh, în Maroc, sicriul lui Ibn Ruşd era urcat pe un cal de povară pentru a fi transportat la Córdoba, acolo unde este mormântul. De cealaltă parte a animalului, contragreutatea era un cufăr cu toate cărţile scrise la vremea lui de cel trecut dintre cei vii. Piosul gest era asistat de Ibn-‘Arabi, alături de Abu’l-Hosayn Muhammad ibn Jobayr, secretarul lui Sayyed Abu Sa’id, prinţul almohad, şi tovarăşul lui, Abu’l-Hakam ‘Amru ibn al-Sarraj, copistul. Ani mai târziu, Ibn-‘Arabi avea... citeste mai mult
#Versetele serafice
Momentul ieşirii din Egipt a poporului lui Israel este însoţit de ceea ce azi s-ar numi, în limbajul nostru, un campionat al magiei. S-au înfruntat, după cum bine se ştie, Moise şi Aaron, pe seama sclavilor evrei, pe de o parte, şi magii, în numele Faraonului, de cealaltă parte. Punctul de vedere sacru este expus în Biblie şi accesibil oricărui lector. Ceea ce ne interesează pe noi este cum s-au văzut toate din unghiul suveranului egiptean. Pentru a înţelege şi mai bine conflictul care l-a opus Profetului israelian, trebuie să ne întoarcem în momentul în care, pe muntele... citeste mai mult
#Versetele serafice
Adesea, efortul exegetic înseamnă o reformulare cu elementele altui câmp semantic, o traducere intralinguală, o translaţie de la o paradigmă la alta.
Să jucăm un joc. Să presupunem că relaţia dintre Ioan Teologul şi mine n-ar fi aceea care este, ci raportul dintre noi ar fi inversat. Să presupunem, pentru o clipă, că eu aş fi profetul, şi el exegetul meu, că timpul ar curge întâi prin faţa porţii mele înainte de a ajunge mai la vale, pe la el, şi nu cum este în adevăr. Cel mai simplu drum pentru exprimarea profeţiei ar fi pentru mine, fără doar şi poate, cel conferit... citeste mai mult
#Versetele serafice
Trebuie să fii deştept tot atât cât mecanismul unui orologiu, sau să ai mintea unui modern, ca să crezi că timpul e linear, că fiecare ceas ar fi egal altui ceas, că minutele s-ar asemăna între ele ca mărgelele pe un şirag. Şi trebuie să fii proustian şi bergsonian (nu, nu sunt două complimente!) cât cuprinde ca să-ţi imaginezi că tic-tacul uniform ar putea fi rupt doar de trăirile tale, care-ţi aparţin în exclusivitate, şi de care cui stă să-i pese? Deschide cartea Basmelor lui Ispirescu dacă vrei să vezi, omule, iţele din care-i ţesută lumea…
Există în... citeste mai mult
