Așa nu… – REGELE CAROL I AL ROMÂNIEI

Autor: Paul Lindenberg
Rating:

Puţin spirit critic nu le-ar strica unora dintre editurile noastre cu pretenţii atunci când ne propun câte o carte. Dar ce să mai spunem atunci când o editură zisă cu mari standarde aruncă pe piaţă nu mai puţin de trei ediţii dintr-o peltea păşunistă lipsită de orice valoare literară ori istorică ?

Să vedem, deci. În colecţia Casa regală, Editura Humanitas a editat, anul trecut, pentru a treia oară, opera istorică a zisului Paul Lindenberg, intitulată Regele Carol I al României. În spiritul unei tradiţii încetăţenite la Humanitas, despre autor nu aflăm decât că , „apropiat al familiei regale, a stat în preajma personajului său, fiindu-i chiar întâiului nostru monarh un fel de fiu spiritual, şi l-a putut percepe în dimensiunea lui umană” (nu exagerez cu nimic, sunt singurele informaţii despre Paul Lindenberg- ce făcea el la curtea regală, ce meserie deprinsese, dacă era biograf oficial sau doar admirator entuziast- putem doar presupune, sau căuta prin alte părţi).

Acum, despre valoarea istorică a obiectului cu pricina: nu chiar zero, sunt şi câteva informaţii pe care un elev de liceu în pragul repetenţiei nu le cunoaşte. În rest, tot conţinutul cărţii ar putea fi sintetizat, din punctul de vedere al informaţiei istorice, în maxim două pagini, scrise la liniuţă.

Bun, veţi întreba, şi atunci cu ce sunt umplute celelalte 283 de pagini ? Iaca: „Mânat de devotament şi zel, principele luă măsurile necesare pentru a duce la bun sfârşit marea sarcină ce i se încredinţase” (pag. 186, pentru cine nu mă crede). Sau :„La 22 mai 1891, într-o atmosferă de entuziasm general şi a celei mai calde recunoaşteri din partea străinătăţii, regele Carol şi-a sărbătorit împlinirea a 25 de ani de domnie.” Sau: “Dar şi în aceste momente de apăsătoare responsabilitate, principele Carol şi-a păstrat calmul său de om hotărât şi curajul său nestrămutat”. Şi: „Cuvântarea principelui a fost întreruptă de mai multe ori de aclamaţii entuziaste, mulţi dintre deputaţi nu-şi ascundeau lacrimile, urarea de « Trăiască regele! Trăiască regele » se revărsa în vuiet de cascadă”.

Şi uite-aşa o ţine toată cartea, din vuiet în vuiet şi din trăiască în trăiască… N-am nimic cu encomiasticul biograf, dar prea nu are nici o calitate „opera” lui, şi sunt convins că singurul lucru care o vinde este titlul. De aici şi acuzaţia pe care o aduc editurii: profită de dorinţa legitimă a multora dintre noi de a cunoaşte mai în amănunt istoria casei regale a României, şi ne oferă, cu cinism, un mare nimic la un preţ astronomic (285 pagini, 35 lei). Şi totul, bineînţeles, sub stindardul unei acţiuni nobile şi generoase- parcă aud: „să le redăm românilor istoria” şi câte alte bla-bla-uri…

Dar despre asemenea activităţi lucrative, camuflate ca acte caritabile pe păşunea culturii naţionale, vom mai vorbi. Până atunci, cele bune şi aveţi grijă ce cumpăraţi din librării.

Scrisă de Alexandru Știrbu

Related posts:

1. Istoria pe divan – ÎNCOTRO DUCE ISTORIA ROMÂNIEI
2. Meister Eckhart sau creştinismul ca drum iniţiatic pentru cel ales – DESPRE OMUL NOBIL, CUPA DIN CARE BEA REGELE