Analiză de conflict

Iulian Chifu – Analiză de conflict|

Război şi pace, Paix et guerre, Scopul războiului este pacea, Star Wars sunt expresii şi dictoane care ne amintesc iar şi iar condiţionarea dihotomică în care mintea noastră trăieşte de mii de ani. Războiul şi pacea: cele două modalităţi principale în care experienţa umană se comprimă ori se relaxează; se înglodează sau se purifică; nimiceşte sau află sensuri creatoare. Însă creşterea complexităţii societăţilor umane concomitent cu gândirea noastră învecheşte alb-negrul dihotomiei mai sus enunţate. Confruntată cu numeroase provocări şi gripaje, lumea contemporană are de gestionat crize care nu mai pot fi încadrate simplist stărilor de conflict sau linişte. Un cutremur de magnitudine, un crah bursier, o inundaţie de proporţii, un blocaj la nivel politic sunt fenomene care strică bunul mers al societăţii fără a genera inevitabil războaie civile sau internaţionale. Criza este cuvântul de ordine sub care înţelegem dinamica lumii, ne exprimăm fricile, ne ghemuim aşteptările, după care măsurăm reputaţiile decidenţilor sau evaluăm politicile publice. Nevoia de a depăşi dihotomia tradiţională război-pace a venit din cel puţin două surse principale în perioada Războiului Rece. Una din ele a fost şcoala americană (şi eventual sovietică), mai ales de extracţie strategică şi militară care a trebuit să dezvolte o abordare multi-nivelată faţă de războaiele nucleare şi convenţionale. Astfel gânditorii americani considerau criză tot ceea ce putea escalada până la etajul duelului atomic în relaţia Washington-Kremlin. Războiul Rece poate fi privit din această perspectivă drept o criză decenială în care pacea imposibilă şi războiul improbabil erau simultane.

Altă direcţie provine din zona studiilor pentru pace precum institutele SIPRI, Transcend, Şcoala de la Copenhaga sau autori ca Johan Galtung, Kenneth Boulding, John W. Burton, Barry Buzan, Jeff Huysmans sau James Der Derian. Aceştia au încercat să radiografieze psihologia umană şi socială pentru a găsi izvorul şi soluţiile conflictului. Unele dintre aceste teorii, precum cele ale lui Johan Galtung au fost preluate de literatura ONU mai ales în anii 1990 când optimismul prevedea o eficienţă mai mare a acestei organizaţii.

Cunoscut mai mult ca analist de politică externă, focalizat pe spaţiul basarabean şi ex-sovietic, Iulian Chifu oferă în ”Analiza de conflict” un scurt manual teoretic al problematicii conflictelor şi crizelor.

Autorul defineşte conflictul drept o interacţiune între grupuri şi oameni care se opun unii altora. Este făcută distincţia dintre conflict şi competiţie prin faptul că primul este un joc de sumă nulă şi poate atinge violenţa, cea de-a doua este presupusă ca fiind creatoare şi mai degrabă paşnică. [p.11]

Mai amplă decât reflecţia asupra conflictului este cea a crizelor care şi-a încetăţenit un loc în literatura de specialitate. C.F.Herman şi P.Morgan definesc criza drept o situaţie în care a) sunt ameninţate valorile fundamentale ale unităţii decidente și b) timpul de reacţie este scurt şi c) membrii decidenţi sunt luaţi prin surprindere. [p.24]

Ȋntr-o manieră asemănătoare definesc criza şi Rosenthal, Hart şi Charles: Criza este o amenintare puternică la adresa structurilor, valorilor sau normelor fundamentale ale unui sistem social care trebuie să ia decizii critice sub presiunea timpului şi circumstanţelor caracterizate de un grad mare de incertitudine. [p.25]

Ca accepţiunea maxim generală, problematizarea crizei poate fi utilă în cunoaşterea instituţiilor unei societăţi sau în desprinderea unor concluzii despre natura umană (de exemplu felul în care soldaţii reacţionează la traume sau modul cum încrederea în semeni este afectată în societăţile deşirate de războaie cronice, sărăcie, calamităţi etc.)

Ȋntr-o accepţie ceva mai restrânsă, oarecum tributară Războiului Rece, definirea crizei ne poate ajuta să cunoaştem gradul de animozitate care implica două state, armate etc. Spre exemplu Michael S.Lund creează o scară a violenţei formată din mai multe praguri: război, criză, pace instabilă, pace stabilă şi pace durabilă. Lund defineşte criza drept o confruntare între două grupuri armate mobilizate şi pe punctul de a se angaja în lupta propriu-zisă. [Michael S.LUND, Preventing violent conflicts, (US Institute for Peace, Washington, 1996), 38] O asemenea gradualizare poate fi utilă comunităţii internaţionale pentru a ghici cât de gravă este situaţia locală şi a interveni. Eşecul unor asemenea indicatori a contribuit la desfăşurarea unor evenimente genocidare (Rwanda, Srebreniţa).

Restul cărţii conţine divagaţii pe marginea a ceea ce înseamnă aspectele analizei de conflict. Din păcate studiile de caz, atât de copioase ca potenţial de interpretare lipsesc, fiind abia menţionate. Cartea poate fi privită din două puncte de vedere. Pe de-o parte reprezintă o gură de aer proaspăt într-un peisaj livresc de specialitate îmbibat de studii istoriciste, ideologice, partizane sau pline de clişee. Studiile militare şi de securitate vor deveni tot mai mult în viitor apanajul pânzei mai largi a unei perspective sociologice în care poliţia (polycing, engl) reprezintă adevărata continuare a vieţii politice şi civile, mai mult decât războiul tradiţional.

Ȋn altă ordine de idei cartea prezintă o serie de simptome caracteristice studiilor de strategie/RI actuale pentru care voi folosi doi termeni îngemănaţi: consumerism intelectual şi taylorism intelectual. Unu. Consmerismul intelectual, asemenea altor forme de consumerism poate fi considerat acea tendinţă a culturilor periferice de a prelua teoriilor venite de la Centru tocmai pentru a pătrunde si a fi acceptate în mainstream (preluările sunt de multe ori fără un aparat critic şi fără ambiţia inovaţiei). Doi. Taylorismul intelectual este un corolar al consumerismului intelectual. Pentru a-şi justifica raţiunea de a fi, mulţi autori, universităţi sau centre de cercetare produc materiale doar de dragul producţiei privilegiind cantitatea asupra calităţii şi originalităţii.

Autor: Iulian Chifu
Titlu: Analiză de conflict
Rating:
Editura: Politeia-SNSPA
Anul apariţiei: 2004
272 pagini

Scrisă de Silviu Petre

No related posts.