Antropologia globalizării

Autor: Radu Baltasiu
Subtitlu: Transformări şi curiozităţi (de)codificate
Rating:
Editura: Mica Valahie
Anul apariţiei: 2009
ISBN: 973-7858-67-0

Antropologia globalizării e replica dată de profesorul Radu Baltasiu mănuşii pe care lumea globalizată o aruncă sociabilităţii omului. Replica este una conjugată, înfiripată prin infiltrarea demersului antropologic cu priviri specifice sociologiei culturii, economiei, geopoliticii, sociologiei politice şi urbane, şi condensată în paginile unei lucrări şantier, aşa cum însuşi autorul mărturiseşte, ce pleacă de la premisa că globalizarea, ca fenomen veloce, are nevoie de o tălmăcire generală, înainte de a fi mărunţită de perspective ştiinţifice precis calibrate.

Cum globalizarea subordonează pulsorii valorici locali – limbă, religie, tradiţie, memorie socială – surselor generatoare de semnificaţii aflate în alte zone ale lumii, demersul antropologic îşi propune să desluşească componenta verticală a globalizării, metamorfozarea comportamentelor, atitudinilor şi percepţiilor individuale, dar şi dimensiunea orizontală a acesteia, manifestă prin stăpânirea spaţiilor mari de către insul echipat cu tehnologia de ultimă generaţie.

Lucrarea evidenţiază o serie de manifestări care ţin de simptomatologia lumii globalizate. Una dintre acestea, probabil cea mai importantă, se referă la contorsionarea reperelor ca urmare a intensificării fără precedent a comunicării. Susţinută de cuceririle tehnologiei, comunicarea specifică lumii globalizate valorizează informaţia şi neglijează semnificaţia, aşa încât, parafrazându-l pe Emile Durkheim, creşterea volumului comunicării nu este însoţită de agregarea dimensiunii morale a acesteia, generând astfel unul dintre paradoxurile globalizării: relaţionarea socială nu este înlesnită, ci îngreunată de diversificarea tehnicilor de comunicare. Aparent, progresele înregistrate în sfera mijloacelor de comunicare ce fac posibilă interacţiunea socială fără ca actorii să se afle unul în proximitatea celuilalt, contribuie la autonomizarea insului în raport cu societatea, sporindu-i gradul de libertate. La o privire mai atentă însă, perfecţionarea tehnologiei comunicării se dovedeşte a avea efecte alienante, ocazionând recluzionarea insului, prin înstrăinarea acestuia de societate, de locul de muncă şi chiar de el însuşi.

Distorsionarea comunicării şi fragmentarea relaţionării sociale sub impactul noilor tehnologii sunt codificate de profesorul Radu Baltasiu în conceptul de spaţiu social privatizat. Care este şi mai abitir privatizat, adică fărâmiţat, pe măsură ce infrastructurile simbolice de respiraţie largă, precum statul, biserica, credinţa etc. îşi pierd rolul aglutinant în societate. Lectorului îi este propusă tipologia insului descurcăreţ care se insinuează într-un spaţiu social cu o simbolistică ruinată cu ajutorul vicleniei, subspecie a inteligenţei. Exponent al unei socialităţi alterate, insul descurcăreţ respectă ordinea doar din perspectiva interesului imediat, fiind adesea în dezacord cu morala în vigoare. Remarcăm şi tipologia insului nevoit, ins dominat de nevoile de consum şi aflat într-o cursă contracronometru pentru cizelarea propriului status social, rob al pasiunilor nestăvilite şi neputincios în a articula relaţionări sociale dense, de tipar comunitar, care să mustească de energie morală.

Îmbinând sociologia weberiană, cu teoriile sistemului mondial modern şi cu vastele perspective crono-spaţiale împărtăşite de istorici precum Arnold Toynbee şi Fernand Braudel, profesorul Radu Baltasiu diferenţiază imperiile civilizatoare de imperiile de substituţie. În vreme ce primele sunt înzestrate cu forţa de a-şi legitima autoritatea prin vivacitatea pulsorilor culturali iradiaţi de Mittelpunkt, civilizând astfel teritoriile cucerite, pacea impusă de imperiile de substituţie nu reuşeşte să valorifice potenţialităţile popoarelor supuse, din cauza unui deficit de înţelegere a lumii manifest la nivelul elitelor. Astăzi, într-o lume orientată de reperele impuse de pax americana, vorbim mai degrabă despre neoglobalizare, adică de o ordine bizară care, deşi apropie spaţiile, nu le asigură solidaritatea prin valorificarea şi conexarea infrastructurii simbolice specifice fiecaruia dintre acestea. Este ordinea impusă de o civilizaţie occidentală strunită de o elită aflată în zona energiilor joase, căreia îi lipseşte impulsul novator.

Această minoritate dominantă, preocupată de cea mai subţire dimensiune a realităţii sociale, cea discursivă, ignoră fluxul vital al lumii occidentale, creştinismul, blocând astfel existenţa întregii lumi la polul material, fără însă a produce bunăstare generală. Fiindcă în absenţa densităţii dinamice nu se creează urzeala socială propice expansiunii diviziunii muncii şi rafinării tehnologiilor în vederea creşterii valorii adăugate a muncii, aşa încât decalajul de dezvoltare în raport cu ţările din centrul sistemului mondial modern se adânceşte. Globalizarea subminează în felul acesta ambiţiile pax britannica, care năzuia să satisfacă neostoita dorinţă a omului de a-şi îmbunătăţi condiţia prin facilitarea accesului la bunuri şi servicii. Însă sunt periclitate concomitent şi aspiraţiile nutrite de pax americana. Celeritatea imprimată actului decizional graţie informatizării organizaţiilor birocratice, luarea unei hotărâri fiind separată de punerea acesteia în practică de o simplă apăsare pe tastatura calculatorului, dincolo de îmbunătăţirea managementului comunitar, escamotează transparenţa hotărârii publice, pe care cetăţeanul nu o mai poate sancţiona. De aici interogaţia legitimă a autorului dacă membrii unei societăţi ce sunt lipsiţi de iniţiativă, control şi sancţiune în sfera publică pot fi socotiţi cetăţeni, iar regimul politic democraţie.

Cu toate acestea, pax americana fereşte planeta de o conflagraţie cu alonjă mondială de mai bine de jumătate de secol, susţine autorul, întrucât reziduurile principiilor wilsoniene, precum eliberarea insului, democraţia, autodeterminarea naţională şi securitatea colectivă, au încă, se pare, suficientă vitalitate încât să dezamorseze anarhia sădită cândva în câmpul relaţiilor internaţionale de paradigma realistă. Reţine atenţia în secţiunea dedicată tehnicilor de guvernare, înfăţişarea distinctă pe care legătura dintre liderul politic şi popor o căpăta odinioară în Apusul şi în Răsăritul Europei. Dacă năzuinţa Principelui lui Machiavelli este conservarea puterii şi exercitarea acesteia în scop personal, poporul şi Dumnezeu sunt aspiraţiile guvernării lui Neagoe Basarab. Astfel, legătura domnitorului român cu poporul său, izvodită din credinţă, dragoste, loialitate şi respect, şi devenită scop în sine, căpăta integralitate. În relaţia principelui occidental cu societatea se simţea deja suflul modernităţii, în sensul că interacţiunea socială, dominată de calcul şi transformată în simplu mijloc pentru împlinirea unui obiectiv, se fragmenta. Cum fragmentat este, din pricina nesocotirii experienţelor creştine cu rol de ferment civilizaţional, şi proiectul Uniunii Europene, un proiect despiritualizat, a cărui cea mai mare realizare din ultimii douăzeci şi cinci de ani este, potrivit autorului, înjghebarea pieţei economice unice, care continuă însă să păstreze disparităţile de dezvoltare existente între ţările membre

Efectele perverse ale hiperraţionalizării, filtrate de profesorul Radu Baltasiu cu ajutorul sociologiei weberiene şi teoriilor lui George Ritzer, pulverizează nu doar componenta afectiv-emoţională a relaţionării sociale, dar afectează concomitent şi silenţiozitatea derulării acesteia prin rescrierea sensurilor profesiei, sursă a ordinii sociale potrivit lui Emile Durkheim. Scăderea autonomiei profesionale prin precumpănirea autorităţii birocratice în faţa celei profesionale şi creşterea dependenţei faţă de tehnologiile sofisticate sunt efectul distanţării raţionalităţii substanţiale, interesată de şlefuirea valorilor profesionale, de raţionalitatea formală preocupată de profit. Lăcomia investitorului ce nu pricepe finalitatea socială a investiţiei sale se repercutează negativ nu doar asupra pepinierei profesionale şi astfel asupra afacerii în general, dar şi asupra insului. Întrucât strivirea raţionalităţii substanţiale de către cea formală se traduce prin pierderea recunoaşterii sociale a profesionistului specializat într-un anumit domeniu de activitate, dar şi în descurajarea formării elitelor profesionale, cele care, aderând la valori precum loialitate, sentiment al datoriei şi al sacrificiului, împrospătează simbolistica prăfuită a societăţilor post-industriale.

Alături de analiza mutaţiilor atitudinale generate de metropolă, locul în care modernitatea este la ea acasă dupa Georg Simmel, profesorul Radu Baltasiu întreprinde o analiză a terorismului ca manifestare a civilizaţiilor stăvilite, diriguite de elite care au lămurit chestiunea genezei, dar nu şi pe aceea a dezvoltării civilizaţionale, într-o secţiune cu vădite inserţii geopolitice. Terorismul este expresia impasului cultural pe care civilizaţia musulmană se străduieşte să-l depăşeasca începând cu anul 1797, momentul în care Napoleon Bonaparte cucereşte Egiptul şi prilejuieşte intrarea lumii islamice în eonul modern. Daca la cumpăna dintre primele două milenii ale erei creştine, imperiul califilor redescoperea şi resuscita ştiinţele antice şi filosofia greacă, croia industrii noi, înfiinţa manufacturi şi practica un comerţ extins la întreaga lume civilizată, astăzi, ca urmare a barbarizării elitelor autohtone, consecinţă a îmbrăţişării ideilor proletariatului occidental, civilizaţia islamică pluteşte în derivă, o rătăcire obidectivată şi în acte teroriste.

Salutăm, nu în ultimul rând, analiza efectuată asupra noilor tipuri de relaţionare socială generate de ciberspaţiu, precum şi reliefarea primejdiei mediocrizării sociale sub impactul agendelor mass-media. Ciberspaţiul, arată profesorul Radu Baltasiu, este un instrument de comunicare, o tehnologie care depăşeşte însă cu mult nivelul simţurilor umane. Noutatea, şi pericolul în acelaşi timp, introdusă de ciberspaţiu constă în aneantizarea spaţiului şi timpului, dimensiuni fizice lichidate de relaţionarea socială mijlocită de calculator. În societăţile dominate de ciberspaţiu se ivesc relaţii sociale mutant, precum relaţiile terţiare, ce se individualizează prin conţinutul mediat în întregime de logica binară a calculatorului care absoarbe dimensiunea umană a legăturii sociale. Însă latura întunecată a ciberspaţiului se manifestă mai ales prin relaţiile cuaternare. Referindu-se la supravegherea realizată fără consimţământul subiecţilor, acest tip de relaţii merită cu foarte multă indulgenţă atributul de ,,sociale’’. Ele trimit la Panopticul lui Jeremy Bentham şi Suprapanopticul lui Zygmunt Bauman, obiectivat în bazele de date, care secretă reputaţie socială pentru ins în funcţie de cantitatea şi calitatea informaţiilor personale înmagazinate aici.

Suport de curs, cu utilitate ştiinţifică şi didactică, dar totodată şi un util ghid interdisciplinar pentru toţi cei interesaţi de schimbările produse pe verticala şi orizontala societăţilor brăzdate de fenomenul globalizării, lucrarea profesorului Radu Baltasiu se prezintă ca o busolă corect reglată, folositoare acelora care intenţionează să taie noi culoare explicative prin hăţişurile lumii globalizate, precum şi celor care, deşi se mărginesc să le contemple, au sentimentul că deja s-au rătăcit.

Scrisă de Lucian Dumitrescu

No related posts.