Antropologia puterii
Angela Cheater – The anthropology of power |
Incursiunea în antropologia puterii este, în acest caz, o colecţie de studii de caz variate obţinute de la diverşi contributori din spaţiul academic global, reuniţi în tematica propusă, a cărei structurare face lucrarea să fie încadrabilă şi în categoria manualelor, nu numai a colecţiilor etnografice de cazuri. Materialul etnografic reunit între paginile ei acoperă în fapt întreaga lume, cu cel puţin câteva cazuri şi exemple de pe fiecare continent. Din păcate, grupurile şi fenomenele descrise reflectă de cele mai multe ori, aşa cum este şi firesc poate, provenienţa contributorilor la lucrare. Din acest motiv, spaţiul românesc nu îşi găseşte o reprezentare aici.
Prin analiza respectivelor situaţii particulare se deschide dezbaterea asupra a cum mai poate fi înţeleasă puterea în contextul actual, prin punerea sub semnul întrebării a conceptului de „empowerment”. Termenul a fost hiperfolosit (atât în literatura de specialitate cât şi în presă, publicitate şi campanii sociale) în ultimele două decenii pentru a descrie debirocratizarea şi transferul de putere din structurile autocratice către grupurile defavorizate (sau percepute actualmente ca fiind în mod tradiţional defavorizate, ceea ce rămâne discutabil în cadrul problemelor de gen, etnie etc). Acest reader de antropologie politică încearcă să surprindă măsura în care acest proces poate funcţiona într-adevăr şi efectele sale secundare. Cu alte cuvinte, întrebarea care se pune este ce se întâmplă de fapt atunci când la nivel oficial se vorbeşte despre acest transfer de putere către cei lipsiţi de ea.
Contextele în care desfăşurarea procesului este urmărită ating un nivel bogat de varietate: de la cel al transformărilor economice la probleme de mediu, cadrul postcolonial şi multicultural al societăţilor contemporane, război civil, tensiuni religioase, imperialism cultural, corporaţii transnaţionale lucrând cu „local”-ul, distribuţia şi exploatarea resurselor, impactul noilor tehnologii etc.
Demersul întreprins aici lucrează în special cu concepte din paradigma post-Foucault, care pun în discuţie natura puterii şi a distribuţiei ei. Ca orientare ideologică, este de apreciat că retorica empowerment-ului este demascată în lucrare drept o gargară birocratică a postmodernului dominat în câmpul comunicării de imperativul sec al corectitudinii politice. Ce am apreciat mai puţin a fost că această lipsă de substanţă a constructului de empowerment este văzută de autori ca o mascare a aceloraşi relaţii de putere ale status-quo-ului tradiţional. Ori, măcar pentru o poziţionare mai corectă în câmpul lui „dubito, cogito” în care lucrarea porneşte, ar fi trebuit ca şi realitatea acestor tradiţionale relaţii de putere opresive să fie pusă sub semnul întrebării şi nuanţată mai în detaliu. Pentru că la o privire mai atentă, fără a le nega partea adevărată şi de multe ori tragică pentru comunităţile umane implicate, de multe ori abuzul ienerent relaţiilor aşa-zis tradiţionale de putere îşi conţine la rândul său retorica sa, folosită în scopuri ideologice de un grup sau altul.
Faptul că atrage atenţia asupra demagogiei „dezvoltării” este unul dintre punctele forte ale lucrării. Demersul se vrea a fi chiar în mod explicit:
„a plea to researchers to take very great care in handling the current jargon of the „development industry”. There is a „climate of language” which pervades the genre and can make it very difficult to see the difference between advocacy and analysis, or even to see clearly what is being advocated.” („o rugăminte către cercetători de a folosi jargonul aşa numitei industrii de dezvoltare cu foarte mare atenţie. Există un climat de limbaj care e disipat în acel gen de jargon şi care poate face foarte dificilă distingerea între militantism şi analiză, sau chiar a vedea clar pentru ce se militează în mod exact.”) (p 13)
Problema sau potenţiala scăpare a poziţiei autorilor este că grăbindu-se să demaşte discursivitatea goală a retoricii „integrării” şi a „politicilor de dezvoltare”, se acordă mai mult credit discursurilor mai vechi privind oprimarea tradiţională care, deşi în multe cazuri şi în bună măsură justificate, îşi au la rândul lor o doză periculoasă de demagogie şi de jargon de PR. Este drept că demersul academic riscă să cadă la nivelul literaturii auto-motivaţionale şi de self-help dacă se lasă contaminat de retorica dezvoltării. Însă reversul medaliei este riscul de a cădea în discursul tipic al inegalităţilor de gen, rasă etc şi în retorica oprimării. În vreme ce primul pericol este semnalat şi discutat în detaliu pe parcursul lucrării, al doilea nu pare să se bucure de aceeaşi prezenţă.
Însă dincolo de această limitare poate scăpată din vedere într-o lucrare de dimensiuni relativ reduse, este compensată din plin de varietatea studiilor de caz şi de felul în care sunt apoi teoretizate fără a avea tendinţa de a defini legităţi ale schimbării sau fără graba de a se repezi la formulat macro-teorie, însă şi fără a rămâne la un nivel pur descriptiv al lumii sociale puse sub lupă.
Felul în care globalizarea acţionează complet neuniform în lume, felul în care zonele sociale se diferenţiază şi se aseamănă mai mult decât se crede de obicei în investigaţii similare, felul în care şcolile funcţionează ca spaţii discursive ce amplifică ambivalenţele inerente dinamicii puterii, felul în care autoritatea însoţeşte inegal acea dinamică, felul în care de multe ori sunt mai importante întrebările decât posibilitatea de a le găsi şi un răspuns – pentru acestea şi multe altele cartea merită parcursă. De obicei nu rezonez cu lucrările care excelează în a arăta că lucrurile sunt mai complicate decât par pentru că au tendinţa să problematizeze excesiv fără a descurca nimic, însă lucrarea de faţă e una din excepţii. Arată că lucrurile sunt mai complicate decât par, dar într-un mod care sporeşte înţelegerea lor şi care fereşte de capcanele abordărilor aparent mai clare dar mult prea facile.
Autor: Angela Cheater
Rating: 
Editura: Routledge
Anul apariţiei: 1999
224 pagini
ISBN : 978-0415193894
Related posts:
the power corrupts watch out your bulbs!
Anthropos futopos…
autoarea parcă are şi un nume predestinat la cărţi cu astfel de titluri… hmmm… în aceste vremuri de pe urmă de ce unii (majoritatea) preferă să citească cărţi de rahat? Simplu: îşi bagă coada dracu!
Perfecţiunile virginale sunt puritatea, frumuseţea, bunătatea şi smerenia; acestea sunt calităţile pe care sufletul pornit în căutarea lui Dumnezeu trebuie să le realizeze.
Puritatea
Sufletul este gol de toate dorinţele. Fiecare mişcare naturală care se afirmă ea însăşi în suflet este atunci considerată conform calităţii ei pasionale, aspectului său de concupiscenţă, de seducţie. Această perfecţiune este rece, dură şi transparentă asemeni unui diamant. Este nemurirea care exclude orice corupere.
Frumuseţea
Frumuseţea Fecioarei exprimă Pace divină. Datorită acestui echilibru perfect al posibilităţilor sale, Substanţa universală realizează frumuseţea sa. În această perfecţiune, sufletul încetează orice disipare pentru a se odihni în propria sa perfecţiune substanţială, primordială, ontologică. Sufletul trebuie să fie asemeni unei întinderi de apă perfect calmă; fiecare mişcare naturală a sufletului va apărea atunci drept agitaţie, disipare, contractare, şi deci ca urâţenie.
Bunătatea
Mila Substanţei cosmice constă în faptul că, virgină în relaţie cu producţiile sale, cuprinde o putere inepuizabilă de echilibru, de aşezare corectă, de vindecare, de absorbţie a răului şi de manifestare a binelui; fiind maternă în faţa fiinţelor care i se adresează, nu le refuză asistarea în nici un fel. De asemenea, sufletul trebuie să-şi retragă iubirea sa către ego-ul îngreunat şi să o direcţioneze către vecin şi către întreaga creaţie; distincţia dintre „Eu” şi „altul” este abolită, Distincţia pasională dintre „Eu” şi „Tine” este o stare de moarte, comparabilă separării dintre suflet şi Dumnezeu.
Smerenia
Fecioara, dincolo de sanctitatea sa supremă, rămâne femeie şi nu aspiră la nici un alt rol; sufletul umil este conştient de propriul său rang şi se şterge el însuşi în faţă la ceea ce-l depăşeşte. De aceea Materia Prima a Universului rămâne pe propriul său nivel şi niciodată nu caută să-şi însuşească transcendenţa Principiului. Misterele, pline de bucurie, suferinţă şi glorie ale Mariei sunt tot atâtea aspecte ale realităţii cosmice pe de o parte, şi ale vieţii mistice pe de altă parte.
Asemeni Mariei – şi asemeni Substanţei universale – sufletul sanctificat este „fecioară”, „soţie”, şi „mamă”.
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cu-vilele-demnitarilor-la-psiholog-194174.html
PSYOPS-ul românesc:
http://www.presamil.ro/SMM/2004/11-12/pag%2002-05.htm
S-o fi ivit de pe undeva știrea că vocabularul tău de plebeu înghesuit și glumele de disco-bar dau pe cineva cu roțile-n sus? Cam câtă atenție poți cerși, încât s-o cerșești pe un blog despre care n-ai niciun cuvânt de spus? N-ai și tu o mămică să te trimită la culcare? Dacă teoria descripțiilor e bună, cu siguranță ai, căci câte și mai câte denotări înspre. Greșeala e a noastră, într-adevăr, că nu moderăm comentariile, dar e imposibil să nu-ți poți chiar tu simți gonada lipsă profitând iar și iar și iar și iar de ea.
Nu dă nimeni doi lei pe ce scrii aici. Obișnuiește-te. Diseară când te vei spăla pe dinți, te vei uita în oglindă și jumatea non-de-rahat a creierului tău va consimți amabilă nătângia celeilalte.
amice mă doare la bască ce scrieţi voi aici… din punctul meu de vedere e zero ce faceţi…
acest post marchează ruptura definitivă cu gaşca voastră…
Pfoai, Octav, ai izbutit sa-l vexezi pe dhruva. Daca asta chiar pleaca, te trec in calendar si beau in cinstea evenimentului o cana de apa.
Teama mi-e insa ca ipochimenul, care poseda un bagaj de timp de frecat impresionant (singura chestie impresionanta la el, de fapt), va reveni si va da cu mucii in fasole si mai abitir.
A propos, tehnic vorbind nu se poate face nimic impotriva acestor maniere?
Ba da, da’ Silviu e pe la parastase. Las’ așa. Să fie pe pace.
radule ai fost mârlan faţă de mine, iar mârlânia te va costa scump. Slăbiciunea celor ca tine (f. mulţi sub soare) e că timpul ţi-e pe potrivă… asta nu vei înţelege prea curând… eu de când mă ştiu n-am fost şoarece…
ps: meditează la legenda lui markandeya…
doar fraierii pot avea impresia că raiul se ia cu asalt, adevăraţii cunoscători şi atunci când sunt in iad sunt in rai…
bostani luaţi de faceţi recenzie la asta:
http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=1053
muahahhahaa…
Nu ziceai ca pleci? Ti-ai uitat ceva pe la noi?
stai liniştit! când plec te iau şi pe tine…
Hai, fii barbat mare si du-te. Trage usa dupa tine, dar las-o totusi in toc. Ne mai trebuie. Despre usa vorbeam.
nţ!
io dacă plec tu cui rămâi (?)
Nu-mi vine să cred cât de prostănac ești. Văleu. Să-mi scuze colegii franceza dar mă uit așa… îți citesc comentariile… Deci ai dat link la o carte de Marius Cucu, link urmat de „mua” „ha” „ha”? Asta în condițiile în care acum câteva ore enunțai glorios părăsiri epocale. Medical vorbind, cred că ești retardat. Altminteri singular de prostănac. „Când plec te iau și pe tine” … pe-o scară de la unu la stupid, cam cât de stupid e micul tău lătrat?
doar atât poţi? hai mă că dacă mă pun la mintea ta, mori în chinuri subit… crede-mă! nu rezişti nici 5 minute!
mă… eu sunt aici că să mă distrez nu să cerşesc atenţie… nu am nevoie de atenţia nimănui… mă preumblu prin lume singur, dn punctul meu de vedere sunteţi un alt grup de proşti întâlniţi pe cale… vă omor ca pe buddha…
dhruva, in amintirea prieteniei noastre, fa un gest de maxima eleganta si las-o-n fasole de treaba.
ce prietenie? a fost vorba de aşa ceva vreodată când tu te-ai lăbărţat mişeleşte şi ai dat cu piciorul la ceva frumos dintr-un motiv îngust, mic?
mi-ai reproşat tot timpul că trăiesc într-un timp infinit… da… eu chiar nu am deasupra capului nisipul clepsidrei ca tine… pe acest criteriu îţi faci tu prietenii?
Draga dhruva,
acest spatiu este pentru comentarii la recenzii. Multe-putine, mari sau mici, bune sau proasta, textele sunt ceea ce sunt. Nu e un loc pentru chat, amenintari, ragaieli sau batai conviviale pe buric.
Daca-ti place ce citesti aici, te rog sa respecti regulile. Daca nu-ti place, intoarce-ne spatele, doar atata meritam. Pot intelege ambele atitudini, si le aprob in egala masura.
Ma intelegi?
eu nu cred că nu am fost şi la obiect de multe ori… oricum de mult mai multe ori decât alţii de pe aici… măcar acest lucru respectaţi… că v-am acordat destulă atenţie la ce aţi scris aici…
chiar dacă de multe ori am pus linkuri, le-am pus în legătură cu recenzia respectivă… am destule exemple…
de fapt ce mă irită este următorul fapt: de ce faceţi recenzii la cărţi neimportaneeee? Când există atâtea Cărţi care aşteaptă să fie deschise? Din punctul meu de vedere, eu nu măsor valoare la oameni după ce spun, scriu ci mai ales după persistenţa în desăvârşire… iar sub acest aspect nu ştiu să fie vreunul p-aci să zică că sunt un stupid… Pricepi?
Linkurile postate cu tine sunt la fel de aproape de recenziile sub care le-ai postat pe cat e urzul alb de girafa. Da, stiu, in Gradinile Zoologice ursul alb nu-i niciodata prea departe de girafa…
Eu nu zic c-ar trebui musai sa pleci de aici. Poti sa ramai. Stiu ce stii, si chiar te-am intrebat odata de ce nu scrii si tu niste texte. M-ai refuzat. E dreptul tau, nu-l chestionez.
Insa trebuie sa faci eforturi ca sa fii lizibil, daca te preocupa lumea textelor. N-ajunge sa postezi un link cu o nazdravanie, trebuie sa argumentezi, sa priceapa lumea ce-ai vrut sa spui. Uneori lucrurile nu sunt evidente. Nu toata lumea face legatura intre dihanii si gradinile zoologice. Unii cred ca ursul polar traieste la Pol, iar girafa in Africa, iti poti imagina ceva mai scandalos?
Pe de alta parte, e ciudat sa-i injuri pe toti. E aproape inevitabila intrebarea: dar tu cu ce te ocupi? Cu postat porcosaguri pe blogurile oamenilor, si asta, ca sa parafrazez o vedeta, iti ocupa tot timpul?
de ce să argumentez? Eu invit la meditaţie, nu la polemică! Oricum dacă vrei exemple pe concret cu linkurile sunt disponibil să exemplific…
doar proştii au nevoie de argumente…
Daca te irita faptul ca noi recenzam carti neimportante, iti recomand ceaiul de trei frati patati. Purifica ceva de speriat, si e recomandat de medicina populara impotriva acneilor, bolilor de piele si, evident, iritatiilor.
Tin sa-ti atrag atentia ca http://www.constiinte.ro este un proiect bazat pe benevolat, si nici de acum in urmatorii 10 ani nu se intrevede vreun beneficiu financiar de pe urma lui. Nefiind beneficii, lipsesc si constrangerile. Tot ceea ce trebuie sa tinem cont este incadrarea in tematica grupului.
Asadar, daca de maine eu voi recenza dictionare de limbi straine sau carti de jurisprudenta, tu vei tot la sfatul meu cu trei frati patati ramai.
uită-te de exemplu la „Pământ al oamenilor”…
desigur… poţi recenza ce doreşti.. doar ai terminat de studiat şi ecenzat din guenon, schuon, coomnaraswamy etc…
Este bine sa te hotarasti. Ori suntem toti niste bolovani, caz in care n-are rost sa fii suparat ca recenzam aberatii (ne asortam, deci, noi cu recenziile noastre).
Ori suntem vii, deci imperfecti, caz in care tu azi te-ai dat de trei ori peste cap si te-ai transformat in niste injurii, caz in care… Caz in care ce?
obiecţia mea nu e că recenzaţi „aberaţii” ci că nu mai terminaţi cu ele… nici nu-mi mai amintesc de când nu am mai citit o recenzie la o carte cu subiect spiritual pe aici… asta mă irită…
ps: eu nu trebuie să mă dau peste cap de 3 ori… am paşaport triplu…
——-
Eu nu zic c-ar trebui musai sa pleci de aici. Poti sa ramai. Stiu ce stii, si chiar te-am intrebat odata de ce nu scrii si tu niste texte. M-ai refuzat. E dreptul tau, nu-l chestionez.
——–
nu te-am refuzat! Chiar nu înţelegi că unii oameni nu pot face lucruri la comandă… că fiecare are tempo-ul lui? suişurile şi coborâşurile sale? avântările şi acumulările sale?
——–
Pe de alta parte, e ciudat sa-i injuri pe toti. E aproape inevitabila intrebarea: dar tu cu ce te ocupi? Cu postat porcosaguri pe blogurile oamenilor, si asta, ca sa parafrazez o vedeta, iti ocupa tot timpul?
———
nu! uite de exemplu azi-noapte m-am ocupat să termin „reîncarnarea” în timp ce alţii dormeau…
http://frithjofschuon.blogspot.com/2010/07/reincarnare-trup-nou-in-oase-vechi.html
iar pe la 5-6 dimineaţa când tu stăteai pe mess eu citeam din mitologia lui vulcănescu despre daimoni…
şi-mi updatam arborele de porturi din FreeBSD…
Proverb (Emil Botta)
Prichindeii
m-au ameninţat că mă-mpuşcă
dacă mai trec prin pădure fluierînd
şi sărutînd copacii pe rînd.
“Eu sînt Dionysos, spusei,
arborii sînt sorii şi luceferii mei
şi cerul meu este acest limpede iaz
şi vă rog să nu faceţi haz.”
“Ce tot cîntă omul? întrebă o şopîrlă,
n-ar fi mai bine să-l facem pradă peştilor din gîrlă?”
“E Dionysos cel veşnic, rosti un lăstun,
dar am impresia că e un exaltat şi un nebun.
Să trimitem ştafete în a veacurilor umbră
să întrebe dacă Dionysos avea o privire aşa de sumbră
şi obrazul ca varul şi vocea de plîns năruită
şi o viaţă ca o casă părăsită.”
Dar prichindeii au întins sineţele,
copacii de spaimă şi-au acoperit feţele
şi vuietul reteză ca o secure
linişte pădurii sure.
“A murit impostorul, falsul Dionysos,”, vesti crainicul de aramă
şi peste mine aşternu o năframă.
Dar luna văzînd cum zăceam asasinat, tembel,
dojenind pe omorîtori le grăi: “Dionysos era el”.