#Altele
Ion Iovan – Cum am devenit domn… |
Să încep prin a delimita universul matein de mocirla în care ne bălăcim acum, din făţişă şi infantilă reacţiune, ar fi doar o apucătură clişeistică şi uniformă, care ar ştirbi din grandoarea rezervată care transpare din volumul lui Iovan. Consider că ar fi doar o neplăcută şi dezolantă analogie. Căci transpare din pastişa lui Iovan un binefăcător calm, care ne transportă instant în pseudo-lumea interbelică, filtrată prin ochii lui Caragiale fiul, care ne opreşte din tentaţia facilei comparaţii. Şi cât de fabuloase... citeste mai mult
#Articole speciale
Personal, nu cunosc nici o ecranizare ale uneia dintre cele mai negre perioade din istoria modernă a României, şi anume momentul instalării totalitarismului cu chip comunist. Să fi fost un subiect prea sensibil, poate că arhivele au fost secretizate, poate că au lipsit iniţiativa şi curajul, e dificil de găsit un motiv pentru liniştea aşternută peste un moment atât de dereros. O pânză de păianjen ţesută din ignoranţă activă şi uitare acoperă treptat nebunia unor oameni care au spus “NU” în faţa tiraniei impusă cu pistolul la tâmplă. În fapt, e foarte posibil ca... citeste mai mult
#Altele
Contele de Saint-Germain – Alt îndrumar, alt timp pierdut |
Cu cât ofensiva pragmatismului se înteţeşte, cu atât se intensifică pofta de a căuta alternative, grile şi chiar soluţii la problema cunoaşterii dez-interesate, scuturată de prezumţiozitatea academică. Şi de vreme ce trăim într-un post-modernism diluant, care nu certifică unicitatea nici unei rezolvări, în mod convenţional am să presupun că povestirea contelui de Saint-Germain ar “putea” conţine un sâmbure de adevăr, dar fără să am pretenţia de a-l credita integral. În fapt, sunt ferm convins... citeste mai mult
#Articole speciale
Cerinţă de final de an în cadrul seminarului “Cunoaştere activ dezinterasată” din cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Irealului şi Neputinţelor: “Conturaţi într-o scurtă compoziţie abstractă legătura dintre plante şi morală.”
Închipuiţi-vă ambientul moral al României de astăzi ca o imensă mlaştină înecăcioasă, traversată de o multitudine de buruieni băţoase, arbuşti şi boscheţi debili, toate conectate parşiv între ele la nivelul cel mai aproape de soare al putreziciunii în care se scaldă fără ocoliş. Printre toate aceste uscături se află şi câteva... citeste mai mult
#Critice
Jean-François Lyotard – Condiţia postmodernă |
Aceste povestiri care mă povestesc pe mine şi această interferenţă a non-narativului în narativ. Şi invers.
De ceva vreme am încetat de a (mai) judeca ideologic sau revendicându-mă de la un spaţiu ideatic. Distincţiile sunt utile, dar se transformă în balast în momentul în care doreşti să depăşeşti nişte forme atrofiate – sau pur şi simplu să te informezi, să-l înţelegi pe celălalt, fără pretenţii dominatoare. În definitiv, a vrea să înţelegi momentul în care te desfăşori, exişti şi problematizezi... citeste mai mult
#Video
Aşa ceva este dincolo de râs, de plâns, de mirare, de şoc, de orice reacţie firească. Întrebările-s de prisos, răspunsurile-s undeva departe, într-o nebuloasă. Pentru sănătatea noastră, ne vom gândi că este doar jocul de imaginaţie al unui regizor cu o copilărie zdruncinată. (Ştefan Muşat)
Read More →
#Creştinism
Autor: Ernest Bernea
Rating:
Există un anume tip de cărţi care trădează, prin însăşi compoziţia lor, necontenita strădanie a celui care se află la capătul creaţiei. Şi la fel de bine există autori care, dintr-o modestie necesară, maschează efortul premergător poate doar pentru a nu-şi solicita cititorii la aprecieri forţate. Dialectica spiritului modern, scrisă de Ernest Bernea, se prea poate să fie o carte aparent simplă, cu un stil marcat de modestia mai sus pomenită, dar care, parcursă cu atenţie sporită, ne oferă imaginea unei tensiuni creatoare de mare anvergură.... citeste mai mult
