#Altele
Michel Houellebecq – Particulele elementare|
Limbus puerorum
“When you are young, your potential is infinite.
You might do anything, really.
You might be Einstein. You might be DiMaggio.
Then you get to an age where what you might be gives way to what you have been.
You weren’t Einstein. You weren’t anything.
That’s a bad moment.”
Chuck Barris
Până unde eşti pregătit să mergi cu problematizarea a ceea ce te înconjoară? Noima instituţiei învăţământului, aşa cum cred că a ratat să observe Silviu aici, este în definitiv reglementarea procesului de nesupunere... citeste mai mult
#Articole speciale
Asta ar fi chiar culmea: diferiți să nu fim. Așa-i? Nu trebuie să où sont les neiges d’antan – izezi foarte apăsat ca să vezi că lucrurile se schimbă. Rapid. Mai rapid ca niciodată. Atât de rapid, încât însăși observarea schimbării – adică ceea ce tocmai am făcut mai sus – a devenit un clișeu băbesc. De fapt, atât de rapid încât orice nu se schimbă este (sau „pare”, nu că ar conta, dar uneori doar pare) din altă lume, fie trecută, fie exterioară. Televizorul, de exemplu, îmi pare între aceste instituții care, oricât ar fi de coafate, rămâne în pragul... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
John Searle – Minds, Brains and Science|
Volumul „Minds, Brains and Science” (1984) este o editare în print a celebrelor Reith lectures, oferite eterului prin BBC Radio4, începând cu B. Russell în 1948, de unii din cei mai neplicticoși oameni de pe planetă.
Tema acestor conferințe poate fi dată de următoarea întrebare: cum umplem golul dintre creier și minte? Care gol? Întâi, golul intuitiv care ne spune că mintea este totalitatea unor stări – sete, dorință, intenție, convingere etc.- iar creierul este totalitatea unor obiecte – neuroni, rețele neuronale,... citeste mai mult
#Altele
Bertrand Russell – The Autobiography of Bertrand Russell|
„Ateu” și „credincios” sunt substantive. Ele pot funcționa drept predicate. „Ionică este ateu” și „Niculiță este credincios” sunt propoziții bine-formate din punct de vedere gramatical. Următorul dialog este cât se poate de natural: „– Ionică este ateu; – Fals! Mi-a zis chiar mie acum 3 minute. Este credincios; – A, scuze. Ionică este deci credincios; – Da” Deci, propozițiile „Ionică este ateu” și „Niculiță este credincios” sunt, la prima vedere, capabile de a fi adevărate sau... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
Proiectul lui Descartes nu a fost nici nou nici nemaivăzut. Dacă dăm la o parte o anume idee rapidă care îl leagă de un raționalism auster și îngust, dacă apoi urmărim mai de aproape îndoiala carteziană și-o separăm de o afurisenie simplă și nesistematică, ce găsim, cred, este un proiect cel puțin la fel de vechi ca și proiectul filosofic în genere. Quine observă undeva în The Ways of Paradox, „nu o dată în istorie descoperirea unui paradox a fost o ocazie de a reconstrui decisiv fundamentele gândirii”. Nu fără un dram de ironie, să spunem că afirmația lui... citeste mai mult
#Filozofie
Bertrand Russell – The Autobiography of Bertrand Russell|
Singura noastră scăpare este că Bertrand Russell undeva pe la mijlocul vieții a încetat să fie om și a devenit o instituție; altfel viața lui ne-ar eclipsa piticile noastre sălășluiri ireversibil și până la frustrare. Autobiografia lui Russell trebuie citită deci cu detașarea cu care unii oameni se uită la Formula 1. Însă aș sprijini ideea unui pas în plus cu privire la Russell, deși aș avertiza că ce urmează ține de un simț personal și nimic altceva sau peste. Ceea ce aș adăuga e asta: din moment ce... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
Acum mult timp, un filosof american pe nume Charles W. Morris (1901-1979), a împărțit studiul comunicării așa bine, pare-se, încât până astăzi a studia limbajul înseamnă, între altele, a te poziționa într-una din zonele trasate de el. Aflat la intersecția dintre pragmatismul lui Mead, psihologia behavioristă și neopozitivismul occidental (Russell, Carnap et al.), ce-a vrut Morris să facă a fost să dea o formă acceptabilă și apoi să organizeze sectoarele unei științe a semnelor (ce avea să se numească semiotică). Trihotomia sintaxă-semantică-pragmatică s-a născut... citeste mai mult
