#Retorică şi Teoria argumentării
John Searle – Minds, Brains and Science|
Volumul „Minds, Brains and Science” (1984) este o editare în print a celebrelor Reith lectures, oferite eterului prin BBC Radio4, începând cu B. Russell în 1948, de unii din cei mai neplicticoși oameni de pe planetă.
Tema acestor conferințe poate fi dată de următoarea întrebare: cum umplem golul dintre creier și minte? Care gol? Întâi, golul intuitiv care ne spune că mintea este totalitatea unor stări – sete, dorință, intenție, convingere etc.- iar creierul este totalitatea unor obiecte – neuroni, rețele neuronale,... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
Proiectul lui Descartes nu a fost nici nou nici nemaivăzut. Dacă dăm la o parte o anume idee rapidă care îl leagă de un raționalism auster și îngust, dacă apoi urmărim mai de aproape îndoiala carteziană și-o separăm de o afurisenie simplă și nesistematică, ce găsim, cred, este un proiect cel puțin la fel de vechi ca și proiectul filosofic în genere. Quine observă undeva în The Ways of Paradox, „nu o dată în istorie descoperirea unui paradox a fost o ocazie de a reconstrui decisiv fundamentele gândirii”. Nu fără un dram de ironie, să spunem că afirmația lui... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
Acum mult timp, un filosof american pe nume Charles W. Morris (1901-1979), a împărțit studiul comunicării așa bine, pare-se, încât până astăzi a studia limbajul înseamnă, între altele, a te poziționa într-una din zonele trasate de el. Aflat la intersecția dintre pragmatismul lui Mead, psihologia behavioristă și neopozitivismul occidental (Russell, Carnap et al.), ce-a vrut Morris să facă a fost să dea o formă acceptabilă și apoi să organizeze sectoarele unei științe a semnelor (ce avea să se numească semiotică). Trihotomia sintaxă-semantică-pragmatică s-a născut... citeste mai mult
#Filozofie
Karl Popper – La connaissance objective|
Să începem prin a pune deoparte câteva deziluzii. Întâi: filosofia cunoașterii este oricum numai nu utilă; oricum numai nu practică, în sensul dur al termenului. Evident, output-ul filosofiei cunoașterii este de maximă importanță. De fapt, acestuia din urmă îi pricepem cu adevărat locul doar când ajungem să realizăm că e inevitabil pentru (și, într-un sens, una cu) ce facem atunci când facem ceva. Să-i spunem ușor grosier Teorie și să concludem, dezamăgind câțiva marxiști, că inevitabilă cum e ea pentru Praxis... citeste mai mult
#Articole speciale
A high-placed terrace on the shore renders a beautiful view of the sea’s breadth and, when the moon is right above, it casts a plein of weak, sweeping twilight on one side of the water. All the rest stands in darkness, and at night the black sea deserves its name.
Să facem un mic exercițiu. Să ne imaginăm „contextul-minim”. Să ne imaginăm o secvență de text, ah, uite chiar una mai sus!, receptată cumva pe un fundal minimalist în care nimic altceva nu este disponibil. Spun „contextul-minim” și nu „contextul-zero” pentru că oricâtă abstracție aș face de orice altceva,... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
Autor: C. L. Hamblin
Rating:
Editura: Vale Press
Anul apariţiei: 1970
347 pagini
ISBN : 0-916475-244-7
Dacă ar fi strict după mine, aş începe recenzia astfel: Tanaaa! Îmi imaginez că puţini mai sunt aceia care să nu fi simţit măcar o dată înţepătura tonică şi agitatoare a unei cărţi „esenţiale”. Totuşi, n-are nicio noimă să produc acum căscaturi în lanţ vorbind despre Hamblin şi cartea lui în terminologia (altfel admirabilă) a domnului Thomas Kuhn; să menţionăm doar în treacăt că, de n-ar fi atât de hiper-bătătorită, sintagma „schimbare de paradigmă”... citeste mai mult
#Retorică şi Teoria argumentării
Autor: John R. Searle
Rating:
Editura: Cambridge University Press
Anul apariţiei: 1969
203 pagini
978-0521096263
Poate vă mai amintiţi din această recenzioară cum principala bilă albă a „teoriei actelor de vorbire” era mişcarea de a problematiza limbajul, de a-l răscoli după Tractatus-ul lui Wittgenstein şi a-l repotrivi pe cărări mai capabile de a da seama de vorbirea naturală. Vorbeam atunci despre ideea (preluasem termenul de „anti-descriptivistă”) că relaţia dintre cuvinte/propoziţii şi realitate nu este strict una de reprezentare – idee pe care toată lumea... citeste mai mult
