#Versetele serafice
Aflăm din Cronica lui At-Tabarî că un om numit Scheddâd, fiul lui ‘Ad, poseda « tot universul, din orient şi până în occident », fiind mai mare peste toţi regii. Şi mai aflăm că vrând să fie egalul lui Dumnezeu, construi un paradis după chipul Paradisului veritabil. Mai ştim dintr-o altă legendă că un personaj în jurul căruia Facerea păstrează multă discreţie, Seth, chemând numele lui Dumnezeu, a trecut de săbiile înfricoşătorilor arhangheli puşi să păzească porţile grădinii primilor oameni. Deşi au fost preocupaţi de unul şi acelaşi lucru, Scheddâd... citeste mai mult
#Versetele serafice
Cei din vechime ştiau că binele, pentru a avea savoare şi pentru a putea supravieţui, are nevoie de o anumită doză de rău. Un bine perfect, universal, absolut, li se părea o monstruozitate blasfemiatoare, la fel de iluzorie ca o minciună perfectă, care să nu se sprijine pe adevăr pentru a rezista. Atunci când încă nu venise epoca utopiilor şi a simulacrelor, anumite forme ale răului erau tolerate şi chiar încurajate pe alocuri, ca făcând parte din echilibrul normal al lumii sublunare. Nimeni nu-şi propunea eliminarea sărăciei, care dacă ar reuşi ar aduce cu sine un neajuns... citeste mai mult
#Versetele serafice
Într-un text fulminant despre inegalitatea cu care ne naştem înainte de a ne cufunda în ea pentru totdeauna, Boris Vian scrie că se nasc mult mai puţini oameni dotaţi pentru box decât pentru ortografie, acest fiind motivul suficient pentru care numărul profesorilor de franceză îl depăşeşte pe cel al campionilor din ring. Aşa e, nu ne naştem egali. Nici nu trăim egali, şi nici după moarte nu putem spera la vreo egalitate. Mai rămâne, se mângâie fervenţii acestei idei, egalitatea în faţa legii.
În virtutea ei, unul din aspectele artificiale ale dreptului modern este încercarea... citeste mai mult
#Creştinism
Motto: „Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului… oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.” (Epistola către Timotei II 3, 7-8)
Undeva în Schimbarea la faţă a României, găsim următorul fragment:
„Ignaţiu de Loyola şi Luther sau Sfântul Pavel au avut în sângele lor foarte multe apetenţe politice. Organizatori, animatori, întreprinzători ardeau de setea de dominare. Cum în ei au triumfat poftele cereşti, alimentate de conştiinţa şi obsesia păcatului, au ajuns reformatori, cu avantajul în plus faţă de... citeste mai mult
#Versetele serafice
În a douăsprezecea secţiune a Metafizicii, Aristotel scrie fraza celebră: “Intelectul ia cunoştinţă de el însuşi prin sesizarea inteligibilului; şi el devine conştient de sine însuşi prin actul înţelegerii şi cunoaşterii; astfel intelectul şi inteligibilul sunt identici.” Când cunoaşterea trece din potentia în actu, subiectul se contopeşte cu obiectul, şi împreună fac una cu cunoaşterea însăşi. Sau, aşa cum plastic spune rabbinul Moise Maimonide: albul, lucrul albit şi ceea ce albeşte sunt unul şi acelaşi lucru.
Shankarasharya, probabil cel mai strălucit... citeste mai mult
#Versetele serafice
Multe dintre dificultăţile pe care le pun textele sacre, şi neînţelegerile care decurg din proasta lor citire, s-ar disipa dacă hermeneutul de ocazie ar face efortul să respecte, înainte de a formula o concluzie, trei repere fundamentale: a) care este forma literală a fragmentul comentat? b) care este contextul care îi împlineşte sensul? şi c) ce spune tradiţia exegetică autentică în raport cu textul respectiv? Ceea ce pare o ironie nu este, vai, decât o constatare rece: pregătirea exegetică a celor care-şi aruncă ochii asupra acestor texte în zilele noastre se reduce cel... citeste mai mult
#Versetele serafice
Oglinzile plane reproduc imaginea fidelă a celui ce se priveşte în ele. Ele permit vizualizarea corectă, dar întotdeauna dintr-un singur unghi, faţă în faţă şi inversat: stânga celui oglindit se va afla în dreapta oglinzii, şi reciproc. Oricât de înaltă ar fi perfecţiunea acestui obiect, există câteva “precauţii” inerente care îl împiedică să ajungă la ceea ce ar fi o oroare metafizică: dublul obiectului ce se oglindeşte.
Toate tradiţiile ne fac să admitem că lumea noastră, oricum am defini-o, nu este singura. Paralel cu ea se mai află încă una, cu nimic mai... citeste mai mult
