Ce-a mai zis Nae – ROZA VÂNTURILOR

Autor: Nae Ionescu
Rating:

Roza vânturilor este singura carte, dacă nu scrisă de Nae Ionescu – căci reprezintă o culegere de articole apărute cu alte ocazii, măcar singura carte cu numele său pe copertă a cărei apariție a fost, am putea spune, ”acceptată” de către Profesor. Restul tipăriturilor care îl au ca autor s-au născut din cursurile sale litografiate, adunate la un loc prin efortul foștilor săi studenți, după moartea lui Nae .

În mod cert, Nae Ionescu avea ce să publice. De unde, atunci, acest refuz de a o face? Mircea Eliade , în postfața Rozei vânturilor , găsește două motive principale: în primul rând, concepția socratică pe care Profesorul o avea despre filozofie – aceasta fiind imposibil de înțeles pentru cel care nu a văzut-o cum se naște. Am putea adăuga că este o concepție mai mult decât socratică, cum tind să o catalogheze toți – este o idee profund tradițională, conform căreia orice cunoștiință adevărată nu se poate transmite decât prin viu grai. În al doilea rând, refuzul de a publica se bazează și pe ideea că operele sale, o dată tipărite, ar putea da impresia că el a creat un ”sistem”. Și vai de cel care crează un sistem filozofic, avertiza adesea Profesorul, căci el devine un ”mort viu”, incapabil să mai gândească în afara acelui sistem. Incapabil, deci, să mai gândească.

Ne-am putea întreba care este, în definitiv, valoarea unei culegeri de articole gazetărești despre evenimente care au avut loc acum mai bine de 70 de ani. Dacă aceste articole ar fi scrise în stilul pe care îl numim azi jurnalistic, stil total ancorat în actualitate și lipsit de orice ar putea trece dincolo de aceasta, în care singura calitate a știrii – într-un secol al vitezei – este să vină repede, este adevărat că ele ar fi irelevante. Dar nu acesta este stilul lui Nae . ”Gazetar în filozofie și filozof în gazetărie”, cum plastic îl caracteriza același Mircea Eliade, el știe că ceea ce dă valoare faptului cotidian este ceva ascuns în spatele lui, ferit de orice demonetizare. Iată de ce articolele de gazetă cuprinse în Roza vânturilor pot fi simțite azi ca fiind acut de actuale.

Articolele din această carte sunt grupate, în funcție de subiectul lor, în patru capitole: cronica ortodoxă, politică externă, cultură politică și foiletoane. Tonul variază de la grav la sarcastic dar, ceea ce le unește cu adevărat este logica imbatabilă a argumentării, logică la care nu se renunță nici măcar în focul evenimentelor sau al unei dispute. Pe scurt, Nae Ionescu crează un veritabil standard ziaristic.

Roza vânturilor este, în același timp, o raritate printre cărțile apărute în România, fiind o ediție anastatică. Acest lucru înseamnă că se reproduce în detaliu ediția apărută în perioada interbelică, fără a fi schimbată nici măcar la nivel ortografic. Ceea ce nu poate decât să sporească plăcerea lecturii.

”Eu scriu ca un băcan” spunea cândva Profesorul, ca răspuns la critica celor care nu îl vedeau ca fiind suficient de ”științific”, adică suficient de încărcat de erudiție inutilă. Departe de a fi doar o butadă, vorbele sale capătă sens pentru cel ce se oprește asupra acestei culegeri în care simplitatea și claritatea gândirii amintesc prea puțin de un doct profesor universitar.

Scrisă de Ioana Păsculeţ

Related posts:

1. Profesorul – NAE IONESCU AŞA CUM L-AM CUNOSCUT