stimabilul intelept radu iliescu, ale carui scrieri inspirate le citesc intotdeauna cu neintinata placere, ne spune:

“…..priveşte uimit, alături de soţia lui şi copiii lor, sosirea unei bărci în care se află un preot catolic şi o cruce, înconjurat de spaniolii lui Columb. Mesajul este transparent: creştinismul a sosit într-o lume a cărei spiritualitate degenerase în forme aberante.”

tin bine minte ca atunci cand mi.am proptit oculusul pre ceasta pelicula, eu si un bun amic ne.am gandit in mare la contrariul afirmatiei stimabilului iliescu: crestinismul(institutia) ca o plaga apocaliptica, dezvelit intr.adevar in toata maretia lui sub ochii indianului, din acel moment inca odata infricosati.

Contribuabilii se prezintă în felul următor. Pe de o parte, vor să controleze totul, sînt rigizi, crispați, constipați, angoasați, panicați și procesomani. Pe de altă parte, una mai pidosnică, găsesc, mînca-i-ar mama, o deosebită nevoie în a se abandona, înmuiați ca niște meduze, în brațele unor fluide fantome, a căror curgere nu o controlează defel. Mor de plăcere, nu alta, în a se conecta ombilical la puzderie de fluxuri: canalizări de tot felul, flow-uri, falls-uri, ski-uri, jet-uri, stream-uri etc. etc. Nu voi încheia lista fără a-mi face datoria de onoare față de venerabila electricitate, față de conductele gazprom și nu voi uita nici de acea uleioasă specie de masaj tailandez care e televiziunea (să fim serioși, telecomanda e o glumă). Dar, vin eu și vă întreb, dacă “e pe banii mei”, mai poți să zici ceva cu gura închisă?

Am mai auzit eu, nu știu ce m-a găsit, niște expresii precum “odihnă în plin efort”, “jugul Meu este ușor”, dar nu vreau să insist, pentru că nu știu cine citește și, nefiind contribuabil, mi-ar părea rău să moșesc niscaiva si(deo)logisme…