Colossus. The rise and fall of the American Empire

Niall Ferguson- Colossus. The rise and fall of the American Empire |

Istoria ne apare ca un discurs bazat pe doi parametri : adevărul şi stilul ; sau fondul şi forma. Doi parametri cu viteze diferite a cărora rezultantă vectorială este opera istorică. Dacă adevărul (constând în cifre, date, dovezi, mărturii) se mişcă precum melcul şi oferă la capătul eforturilor resemnarea şi nu vreun răspuns triumfător ; stilul oferă posibilitatea unei reinterpretări continue. Cu aceleşi instrumentar de date poţi vorbi iarăşi şi iarăşi despre un eveniment istoric developat în mereu altă lumină- este darul pe care singularitatea îl oferă eternităţii. Însă orice interpretare, în sensul de operă istoriografică devine ea însăşi un personaj al istoriei ; o mărturie a epocii sau autorului care scrie.

Acensiunea lui Niall Ferguson este dovadă în acest sens. Născut în 1964 la Glasgow, produs al Oxbridge-ului, opera sa este rodul şi imnul moştenirii Imperiului Britanic. Pentru Ferguson, chiar dacă nu este politolog şi nu este foarte sensibil la teorie, istoria este rapsodia succesiunii imperiilor. Elev al culturii clasice şi discipol al lui Edward Gibbon, sensul istoriei nu poate trece cu vederea faza declinului.

Empire descrie modul în care sistemul internaţional modern a fost într-o mare măsură de către Imperiul Britanic. Contrazicând clasica ideea cum că Imperiul Britanic a fost creat ca sumă a deciziilor individuale în absenţa unui plan general venit de la centru, Ferguson, într-o manieră braudeliană demonstrează apelând la exemple de plan secund, mărturii şi dovezi fapte ale unor personaje mai puţin ştiute pentru a arăta modul în care spiritul de libertate englez şi voinţa de cucerire au mers mână în mână. Venit târziu după ce imperiile Spaniei şi Portugaliei fuseseră deja stabilite, cel britanic a fost opera actului de imitaţie venit din partea corsarilor şi comersanţilor englezi. Chiar dacă Ferguson este atent să arate cruzimea şi nedreptatea care au însoţit istoria Imperiului Britanic, balanţa argumentelor trebuie să dea greutate şi beneficiilor oferite de Coroană: un sistem bancar solid, existenţa Royal Navy care a asigurat multă vreme mările comerţului liber, un sistem juridic şi funcţionăresc relativ incoruptibil care a intensificat progresul unor cutume în statele cucerite, precum India şamd [pp.186-195 şi passim]. Cu entuziasmul adolescentin a lui Winston Churchill, Empire descrie fascinaţia unei lumi în care cocktailul multicolor al posesiunilor britanice devine responsabilitatea şi povara omului alb. Dominioanele joacă rolul unui uriaş debuşeu pentru călătoria iniţiatică a europeanului în căutare de exotic, palmares sau mântuire.

Tema centrală expusă în Colossus, continuarea la Empire, este aceea că Statelor Unite reprezintă singurul hegemon liberal care poate asigura o anume ordine la nivel internaţional, precum predecesorul Albion [pp.vii-ix şi passim]. Lumea este un loc mult prea instabil pentru ca America să se retragă din lume şi să lase cuiva sceptrul sau, chiar mai rău să producă un vid de putere- o apolaritate- precum cea care a generat haosul Evului Întunecat [pp.xxii-xxix].

Atâta timp cât Statele Unite nu vor recunoaşte că provocările cu care au de-a face seamănă mai degrabă cu sarcinile Cezarilor decât cu situaţia în care se găseau Părinţii Fondatori, ele vor continua să funcţioneze oarecum trunchiat [pp.viii ; xxviii şi passim]. Ezitarea SUA de a-şi purta cum trebuie rolul rezervat de capacităţi provine dintr-o ambiguitate a noţiunii de libertate. Ca primă naţiune care şi-a căpătat independenţa de la Coroana Britanică, destinul manifest al SUA a fost unul de clamată libertate în interior şi de anti-colonialism în exterior. În altă ordine de idei mugurele expansiunii americane a constat tocmai în crezul unui prezumat excepţionalism. America urma să fie naţiunea aleasă menită unei politici etice, depărtate de jocurile Vechii Lumi. Dificultatea de a-şi realiza calea de urmat s-a văzut cu precădere pe întregul secol XX unde diplomaţia americană întruchipează ceea ce Stanley Hoffmann numeşte sindromul Wilson- adică pendularea între intervenţionism şi izolaţionism. Tensiunea nu dispare nici după al Doilea război mondial şi se manifestă în alegerea dureroasă a gradului de implicare în afacerile internaţionale.

Tot acest mementi istoric se cere actualizat pentru a le aminti americanilor, fie ei oameni de rând sau elite că Statele Unite au fost şi s-au comportat dintotdeauna ca un imperiu [p.48], chiar dacă acest fapt nu a fost conştientizat sau reprimat de către mentalul colectiv.

Într-o stanţă machiavelliană, America întruchipează la Ferguson, aşa cum se întâmplă dealtfel şi la Brzezinski Principele- hegemonul luminat care restaurează ordinea.

Însă scepticismul trebuiesă ne tempereze orice fel de optimism, conchide Colossus. Şi aceasta din două motive:

- în primul rând SUA sunt o republică şi instituţiile republicane nu sunt potrivite pentru gestionarea unor mandate pe termen lung [p.220 şi passim]. Opinia publică se opune unor angajamente de durată şi doreşte rezultate urgente, egale cu viteza cu care CNN-ul ne aduce mapamondul la picioare. Mai mult, societatea americană, asemeni ultimilor romani care angajau soldaţi barbari nu mai este dornică de a sprijini efortului Atlasului pe care îl reprezintă. La un rezervor uman potenţial de 57 de milioane de posibili soldaţi, forţele militare ale SUA nu număra mai mult de 1,4 milioane de oameni, 2 milioane cu rezerve cu tot. Populaţia îşi doreşte un mod de viaţă lung şi consumerist. Contrar unor idei sădite de peliculele lui Michael Moore, administraţia Bush II, cel puţin în primul mandat a cheltuit mai mult pe protecţia socială şi sistemul medical (Medicare) decât pe înarmare. În cuvintele unui autor libertarian, Bush, asemeni lui Winston Churchill a fost adeptul bunăstării şi stării de război (welfare state & warfare state). Pe termen lung. Astfel între 2000-2004 cheltuielile bugetului federal au crescut cu 530 milioane $ dintre care 30% au fost cheltuieli de apărare şi 47% cheltuieli sociale [p. xix]. Analiza cărţii, făcută în 2004-2005 prevedea ceea ce vom cunoaşte drept criza economică internaţională din 2008 şi până astăzi.

- în al doilea rând CV-ul Statelor Unite în procesul de nation-building este unul cel mult modest. Cu excepţia unor state precum Germania postbelică, Japonia şi eventual Coreea de Sud (care erau oricum ţări industrializate) încercarea americanilor de a restaura state s-a încheiat cu un eşec. Spre deosebire de diplomaţia britanică şi de Înaltul Serviciu Civil, americanlilor le lipseşte în primul rând voinţa umană de a se duce şi coloniza ca funcţionari zonele dominate. Americanilor le lipsesc precum cea a lui T.E.Lawrence- oameni îndrăgostiţi de Orient dar conştienţi de misiunea lor ca occidentali ! [p.236]

Acestea fiind expuse, se naşte întrebarea: ne mai putem bizui sau putem visa la un hegemon luminat american ?! Nu am cădea cumva victimele unui nou opium al cărturarilor precum Sartre&Co? Întreaga noastră moralitate în relaţiile internaţionale are la baza sistemul westphalian a cărui maximă democratizare este atinsă cu decolonizarea- statalitatea nu va mai fi refuzată nimănui încetând a fi doar atributul naţiunilor occidentale. Şi totuşi Colossus, indiferent de părerea iniţială a lectorului, este o pledoarie abundentă în favorea reinstaurării nu a vechilor imperii coloniale cât a unor forme de mandat pe termen indefinit pentru a repara statele ratate.

Este aproape imposibil să nu judeci Colossus sau cărţile lui Niall Ferguson printr-un argument ad auctoritas. Să desparţi scriitura de cariera şi faptele autorului. Atrăgând o legiune de critici, începând de la colegii care nu au reuşit să devină atât de comerciali, continuând cu toată fauna stângistă şi sfârşind cu jurnalişti de orgine indiană şi pakistaneză din Anglia, Ferguson a reuşit să scoată figura istoricului din penumbra prăfuită a Academiei transformându-l [transformându-se pe sine] într-un star rock. Strălucit, arogant, “lacheu al curţii neoconservatoare”, Niall Ferguson a reuşit la doar 45 de ani să devină o referinţă şi probabil să îl întreacă pe Paul Kennedy. Prezenţa sa în biblioteca pasionatului de istorie şi ştiinţe umaniste devine o necesitate pentru oricine vrea să fie în pas cu timpul.

Autor: Niall Fergusson
Rating: 5/5
Editura: Penguin Books
Anul apariţiei: 2005
381 pagini
ISBN: 978-0143034797

Scrisă de Silviu Petre

Related posts:

1. Republica din Imperiu. Complexul militaro-industrial american – I
2. Republica din Imperiu. Complexul militaro-industrial american – II