Conflicte rasiale
Mihai Dragoş Hotea – Conflicte rasiale. O perspectivă geopolitică a lumii în care trăim|
Ce este o hartă? Definiţia clasică pe care un profesor de geografie în liceu m-a pus să o repet de cinci ori statua că harta este o reprezentare planică a unor obiecte reale, respectând proporţiile dar redată abstract prin semne convenţionale. Pe măsură ce acumulăm experienţa vieţii ne dăm seama că, în fapt o hartă este un compromis între istorie şi geografie. Un echilibru între abrevierea unui peisaj şi rezumatul unei conjuncturi. Mai puţin preţios zis, o hartă redă modul cum istoria umană, pe o perioadă amplă a timpului a luat în posesie nişte date geografice. Vedem modul în care victoriile din războaie, comerţul, religiile şi răsturnările de situaţie au creat nişte frontiere umane peste trăsăturile naturii. Harta nu este niciodată, cum spuneam decât o abreviere a realităţii- şi deci prezintă un caracter selectiv. O hartă este finalmente o chestiune de artă!
Ea reprezintă modul în care s-a chinuit cartograful pentru a reda nu atât un peisaj cât un raport de putere, o realitate demografică mai mult decât una geografică alături de mituri, credinţe, necesităţi ideologice. Vezi hărţile medieval-renascentiste în care meridianele exprimă desene aproximat-naïve ale Europei înconjurate de balauri şi alte închipuiri ale imaginaţiei. Harta secolului XIX este o hartă în care rocile tectonice ale marilor imperii sunt despărţite de “micile pietricele” al statelor naţionale tocmai născânde. Harta secolului XX-XXI redă mozaicul tot mai fragmentat al statelor naţionale. Însă harta este o aparenţă înşelătoare- ea nu redă niciodată raporturile de putere, migraţia popoarelor, degradarea mediului, rasismul sau piaţa de consum a marilor corporaţii. Ar trebui ca o hartă actuală să mai redea statele europene sau doar construcţia europeană într-o singură culoare ? Dar statelor central-asiatice ar trebui să le acordăm un cromatism propriu sau să le integrăm cinic-simplu în fruntariile Federaţiei Ruse? Se vede deci cât de greu este de desenat o hartă fidelă realităţii.
În cartea sa, Mihai Dragoş Hotea îşi propune să ne spulbere liniştea creată de monocromatismul fruntariilor unui stat. Rolul său este să developeze mai degrabă modul în care oamenii se ceartă decât cel în care trăiesc în armonie. Şi nimeni nu este un mai bun client al cartografului decât rasismul Acesta conduce în timp la marile conflicte internaţionale pornite din micile frustrări naţionale. Cartografierea rasismului are pentru autor trei părţi : 1) originile literaturii cu preocupare rasială ; 2) harta geografică a rasismului în zilele noastre şi 3) evoluţia rasismului contemporan.
1) Deşi peren, dacă nu chiar etern, ar trebui să vorbim poate de organicitatea viziunii rasiste a europenilor. Şi aceasta pentru că Occidentul a dominat lumea ultimilor 4-500 de ani. Primele încercări de a justifica rasismul şi xenofobia la un nivel elevat aparţin grecilor care se considerau superiori vecinilor lor etichetaţi drept barbari. Aristotel, marele gânditor multitalentat al Eladei avea o viziunea ierarhică şi aristocratică asupra naturii umane atât din punct de vedere social cât şi etnic. Romanii, succesorii grecilor la dominaţia Mediteranei au adoptat o atitudine mult mai cosmopolită pentru a gospodări un imperiu multirasial şi confesional. Chiar şi in orbisul lor, mai ales în perioada târzie, evreii şi creştinii au devenit inamici indezirabili pentru ordinea publică. [p.30]
În lumea creştină, rasa este sinonimată religiei. Barbarul devine păgânul pentru care în viaţa aceasta îi este rezervată cruciada iar în cea următoare infernul.
Pentru epoca modernă, cu îmboldiri antropologice beneficiem de o amplă literatură asupra consideraţiilor rasiale. Aproape toţi marii filozofi au avut dedicat parcele descrierii şi ierarhizării raselor umane. În 1684, François Bernier în lucrarea sa, Nouvelle Division de la Terre par le différentes espèces ou races d’homme qui l’habitent descrie o geografie rasială şi se decide asupra împărţirii speciei umane în 5 rase principale.
Celebrul biolog şi naturalist suedez Karl Linne este considerat de unii primul care face aprecieri calitative asupra raselor umane(Systema naturae, 1735) . În 1775, Immanuel Kant în Über die verschiedenen Rassen der Menschen (Despre diferitele rase ale oamenilor) împarte omenirea în rasa albă, mongolă, calmucă, hindi şi neagră, fără a face aprecieri calitative asupra acestora. Puţin mai târziu, Cristoph Meiners publica Gundriβ der Gesichichte der Menschheit (Bazele istoriei omenirii) ce fundamenta o amplă istorie universală prin lentila rasei. În 1817 pentru medicul Georges Cuvier (Le regne animal) rasa caucaziană era creatorea marilor civilizaţii, mongolii erau făuritori de imperii iar negri reprezentau fiinţe sterile. După revoluţia paşoptistă, un alt medic, german Carl Gustav Carus în “Inegalităţile facultăţilor intelectuale ale raselor umane” ierarhizează ierarhic-artistic omenirea după culoarea pielii. Rasa galbenă este “rasa aurorei,”, cea albă”a zilei”, cea roşie a crespusculului iar cea neagră corespunde nopţii. La fiecare rasă există câte un organ mai dezvoltat : la asiatici stomacul ; la albi creierul ; la rasa roşie plămânul iar la negri sexul. [p.37]
Secolul XX, construind pe temeliile ideologice ale celui tocmai trecut în revistă nu numai că fundamentează rasismul pe baze ştiinţifice complexe dar şi pune în aplicare prometeice planuri derivând din aceste ideologii (lagăre, progromuri, politici imigraţioniste sau războaie).
Astăzi, clasificarea raselor a cunoscut o complexitate continuă. Lista simplă din manuale dădea trei rase : europoidă/caucaziană ; mongoloidă şi negroidă. William Boyd, în 1953 oferă o listă cu cinci itemi : rasa europeană ; africană ; asiatică ; indienii din America şi cea australoidă. Pentru Garn (1961) sunt nouă rase : europeană ; africană ; hindusă ; amerindiană ; polineziană ; microneziană ; melanezian-papuaşă, asiatică şi australiană. Coon, Garn, Birdsell (1950) şi ulterior Dozhansky (1962) aşchiază regnul uman în 34 de rase. [p.27]
2) Poate că adormiţi de optimismul păcii liberale promise de anii ‘90 am uitat că rasismul ne face, într-un fel pe toţi egali. Indiferent că vorbim de statele liberale, pluraliste cu un mare grad de dezvoltare fie că vorbim de state ratate sau aflate sub spectrul penuriei, xenofobia şi ura faţă de Celălalt continuă să existe. Dacă în cazul statelor europene şi celor nord-americane (SUA, Canada) rasismul are drept aliment valul periodic de imigranţi, pentru state din America Latină, Africa sau Orientul Mijlociu extins este vorba de şocul care opune grupurile etnice dominante, privilegiate celor care trăiesc în sărăcie şi înapoiere. Fie că vorbim de castele din India, loialităţile de clan din ţări ca Somalia, Burundi şi Sudan ori de ţăranii Chiapas şi urmaşii foştilor andini în America Latină, oprimarea celor cărora li se refuză beneficiile modernităţii este în principiu aceeaşi (cu nuanţele de rigoare).
3) Poate ce este mai îngrijorător în lumea contemporană este tocmai creşterea rasismului în numeroase zone. Şi nu atât intensificarea lui în mod izolat cât exportul unor influenţe, ideologicii şi organizaţii cu conotaţia extremistă favorizate de globalizare. Scrisă în anii războiului contra terorii, cartea lui Mihai Dragoş Hotea îşi pune pecetea pe un fundal plin de temeri. Putem descrie războiul contra terorii drept o amplă politică publică cu impact planetar, condusă de Statele Unite, dar nu monopolizată de către aceasta, prin care o acţiune militară se hrăneşte din efectul de bumerang al ostilitătii create. Un perpetuum mobile care înlocuieşte distincţia dintre război şi pace şi seamănă mai mult cu munca poliţiei decât cu etosul armatelor. A găsi terorişti- entităţi vag definite- înseamnă a transforma o armată într-o forţă de poliţie care asigură paza unei regiuni. Dacă rolul unei armate se termină odată cu tratatul de pace, rolul poliţiei într-o societate nu se termină niciodată !
Revenind la subiect, anii Bush II au însemnat atât în SUA cât şi în alte state ale lumii o sporire a măsurilor represive, atât din partea guvernelor cât şi a unor organizaţii civile, non-guvernamentale. Numai în SUA, conform unui studiu al Southern Poverty Law Center, între 2004 şi 2005 s-a înregistrat o creştere de 5% a numărului de organizaţii rasiste. Ku Klux Klan a ajuns de la 162 grupări în 2004 la 179 în 2005 ; neo-confederaţii de la 97 în 2004 la 99 în 2005 şi 102 în 2006 ; neonaziştii de la 158 în 2004 la 157 in 2005 şi la 191 în 2006 ; iar separatiştii negri de la 108 grupări în 2004 la 106 în 2005 pentru a scădea la 88 în 2006.[pp.102-106] Unele dintre acestea, fie prin activism fie prin influenţa Internetului şi a literaturii de gen au trecut Atlanticul. Spre exemplu, Louis Farakhan, ideologul Naţiunii Islamului şi promotor al unei ideologii anti-albe şi antisemite a călătorit în 2002 în Libia şi Irak pentru a face lobby împotriva războiului. [pp.111-112] David Duke, fost preşedinte ale “Cavalerilor Ku Klux Klanului” a călătorit în Rusia şi Ucraina pentru a aduna adepţi. Periplul său europeană a mai cuprins ţări ca Austria, Italia, Elveţia şi România [pp.119-120].
Deasemenea, în multe state, mai ales în cele autoritare din Orientul Mijociu extins şi aliate ale SUA, persecuţia adversarilor politici s-a justificat prin apelul la lupta contra terorismului. Organizaţii ca Amnesty International, Freedom House ori ONU au semnalat într-o serie de rapoarte înrăutăţirea drepturilor omului în anii 2000′.
O carte accesibilă şi plină de informaţii atât pentru specialişti cât şi pentru publicul larg. Totuşi, deşi caleidoscopul de informaţii este larg şi se apropie de bogăţia unui almanah, modul în care acestea sunt prezentat este destul de neingrijit, fără o prea mare atenţie acordată unor aspecte şi mai ales referinţelor bibliografice. Desemenea mapamondul rasismului nu tratează egal toate zonele, unele state precum Canada, China şi România fiind expediate. Parcurgerea paginilor nu va fi un însă timp pierdut şi va deschide cititorului atenţia spre detalii puţin ştiute.
Autor: Mihai Dragoş Hotea
Titlu complet: Conflicte rasiale. O perspectivă geopolitică a lumii în care trăim
Rating: 
Editura: Top Form
Anul apariţiei: 2007
304 pagini
Scrisă de Silviu Petre
No related posts.
„În lumea creştină, rasa este sinonimată religiei. Barbarul devine păgânul pentru care în viaţa aceasta îi este rezervată cruciada iar în cea următoare infernul.”
nu se poate vorbi de rasă aici în sensul propriu acestui termen…
era mult mai interesant dacă autorul aborda castele aşa e doar o altă frecţie cu iz antropologic…
acum faptul că naziştii aveau modele luate de pe la populaţiile tribale africane, nu e noutate…
“O perspectivă geopolitică a lumii în care trăim” – Titlul cărţii recenzate este ambiguu… Perspectiva este A cuiva ASUPRA unui lucru. “Perspectiva scriitorului asupra lumii” e una, iar “Perspectiva lumii asupra scriitorului”
“Definiţia clasică pe care un profesor de geografie în liceu m-a pus să o repet de cinci ori” e o frază împiedicată. Profesorul este “de primară”, “de gimnaziu”, “de liceu”. Bănuiesc că ai vrut să eviţi repetarea prepoziţiei “de”, dar soluţia nu e cea mai fericită. Ai fi putut spune “profesor de geografie din liceu” sau “la liceu” (subînţelegându-se “de pe vremea când eram la liceu”).
“Harta nu este niciodată, cum spuneam decât…” Ai uitat să închizi virgula după incidenta “cum spuneam”.
“închipuiri ale imaginaţiei” este pleonastic, deoarece închipuirea este un produs al imaginaţiei.
“statelor naţionale tocmai născânde” este o exprimare stângace şi ambiguă: ai vrut să spui “născânde” sau “tocmai născute”? Adjectivul “născând” este durativ (denumeşte o acţiune în curs, nu una încheiată).
“Harta secolului XX-XXI” – e vorba de 2 secole, nu de unul singur.
Urmeaza
aşa ! bravo! uite un bărbat adevărat!
şi eu pot face recenzii pe bandă rulantă… când vopsesc oo…
apoziţia şi poziţia ne mănâncă recenzia…
eu pune pariu că dacă mă pun serios pe text umplu o pagină aici…
———
“O perspectivă geopolitică a lumii în care trăim” – Titlul cărţii recenzate este ambiguu… Perspectiva este A cuiva ASUPRA unui lucru.
——–
n-ai înţeles… perspectiva e a lumii dar asupra lumii… muahahhaha… a dracu recenzie…
———
“închipuiri ale imaginaţiei” este pleonastic, deoarece închipuirea este un produs al imaginaţiei.
———-
vei să spui tu oare că şi imaginaţia poate avea chip? hihihihihi…
——–
În lumea creştină, rasa este sinonimată religiei. Barbarul devine păgânul pentru care în viaţa aceasta îi este rezervată cruciada iar în cea următoare infernul.
———
eu tot aştept explicaţii lămuritoare la fraza asta „memorabilă”…
—–
O hartă este finalmente o chestiune de artă!
—–
aaa… btw: „The artist is not a special kind of man, but every man is a special kind of artist.” AKC
—-
Pentru Garn (1961) sunt nouă rase : europeană ; africană ; hindusă ; amerindiană ; polineziană ; microneziană ; melanezian-papuaşă, asiatică şi australiană.
—–
nu existã o rasă europeană omogenã
Definirea morfologică a celor 6 tipuri fundamentale de civilizaţii şi tradiţii, excepţie făcând tradiţia primordială (epoca de aur)
1. demetrismul -puritatea Luminii Sudului (epoca de argint, ciclul atlantic, societatea sacerdotală)
2. afroditismul – formă degenerată a primei
3. amazonismul – încercare deformată de restaurare lunară
4. titanismul (numit şi luciferism în alt cadru) – o degenerare a Luminii Nordului (epoca bronzului, epoca războinicilor şi a giganţilor)
5. dionisismul – aspiraţie bărbătească deformată, lipsită de virilitate, în forme pasive şi promiscue ale extazului
6. eroismul – restaurare a spiritualităţii olimpiano-solare şi depăşire fie a Mamei, fie a Titanului.
Acestea sunt structurile fundamentale la care se poate reduce analitic orice formă eterogenă a civilizaţiilor care se îndreaptă spre timpurile istorice, spre ciclul „epocii obscure” sau epoca fierului..
Evola
“piaţa de consum a marilor corporaţii” – bănuiesc că ai vrut să spui piaţă de desfacere. Piaţa de consum se foloseşte pentru a indica piaţa în întregul ei, nu pieţele secvenţiale ale unei firme sau alteia.
“Rolul său este să developeze…” – al cui rol? Al autorului? Al monocromatismului?
“Deşi peren, dacă nu chiar etern, ar trebui să vorbim poate de organicitatea viziunii rasiste a europenilor.” – cine e peren? Organicitatea? Sau ai vrut să spui “rasimul” şi l-ai schimbat cu “viziunea rasistă” fără să operezi şi acordul în gen?
“Primele încercări [...] aparţin grecilor care se considerau superiori vecinilor lor etichetaţi drept barbari.” – lipsesc 2 virgule care schimbă sensul frazei. Din păcate, trebuie să fac o mică expunere de teorie sintactică. Propoziţiile atributive sunt de două feluri: explicative (izolate) şi determinative (neizolate), iar diferenta dintre ele, uriaşă în plan semantic, este stabilită în scris printr-o banală virgulă. Determinativa are rol în definirea/identificarea termenului regent, în timp ce explicativa este o floricică stilistică, un adaos care aduce o informaţie neimportantă. Pentru a reveni la fraza noastră, “aparţin grecilor care se considerau superi vecinilor…” înseamnă că aparţin doar acelor greci care se consideau superiori, pe când introducerea unei virgule după “grecilor” schimbă complet sensul, cercul lărgindu-se la toţi grecii, care se considerau… Aceeaşi remarcă este valabilă şi pentru “vecinilor lor etichetaţi drept barbari” – cu virgulă înainte înseamnă toţi vecinii, iar fără virgulă numai acei vecini care…
“Aristotel, marele gânditor multitalentat al Eladei avea” – iar nu ai închis virgula de după incidentă.
“dominaţia Mediteranei” – asupra cui? E vorba de fapt de dominaţia asupra Mediteranei.
“imperiu multirasial şi confesional” – ai vrut să “multiconfesional”?
“rasa este sinonimată religiei” – de ce aveai nevoie de acest fals participiu când îţi stătea la îndemână femininul “sinonimă”…?
“păgânul pentru care în viaţa aceasta îi este rezervată cruciada” – e un anacolut, altfel zis, ai uitat cum ai pornit fraza. Fie renunţi la “îi”, fie începi cu “păgânul, căruia” (virgula este necesară, v. puţin mai sus, la atributive, raţiunile)
urmeaza
aşa… aşa… bagă! dar ceva de fond…
——–
“păgânul pentru care în viaţa aceasta îi este rezervată cruciada”
———
oare aici intră şi muslimii dacă facem abstracţiune de „păgăn” şi înlocuim crucea şi sabia cu semiluna?
——
Dacă rolul unei armate se termină odată cu tratatul de pace, rolul poliţiei într-o societate nu se termină niciodată !
——-
deci să înţeleg că armata se pregăteşte pe vreme de pace pentru tratate iar poliţia le întreţine?
doamnele şi domnilor ca urmare a unor rugăciuni îndelungi întreprinse de talibani de la distanţă, s-a prăbuşit la Fundata un elicopter cu câţiva americanoizi. Rog aborigenii să nu devoreze cadavrele fără să le frigă mai întâi… mulţam…
pardon! israelieni! palestina nu doarme…
recomand „Primitivii” cel mai bun studiu în domeniu la noi…
http://www.julie.ro/product/1/11413/Primitivii-Organizare-Institutii-Credinte-Mentalitate.html
“o amplă literatură asupra consideraţiilor rasiale” – “considerentelor” sau “literatură plină de consideraţii rasiale”?
“Aproape toţi marii filozofi au avut dedicat parcele descrierii şi ierarhizării raselor umane.” – să înţeleg că filozofii cultuivau rasele umane pe parcele? Erau un fel de Miciurin?
“asa caucaziană era creatorea marilor civilizaţii, mongolii erau făuritori de imperii iar negri reprezentau fiinţe sterile.” – “negri” era de fapt “negrii”.
“prometeice planuri derivând din aceste ideologii (lagăre, progromuri, politici imigraţioniste sau războaie).” – “prometeic” e neinspirat folosit, pentru că are conotaţii pozitive. (“progromuri” sper că este doar o ortografiere greşită, nu o formă incultă de contaminare regresivă…)
“Astăzi, clasificarea raselor a cunoscut o complexitate continuă.” – aici sunt mai multe de spus. În primul rând, că “astăzi” e incompatibil cu perfectul compus “a cunoscut” (a cunoaşte este verb durativ). Dacă în “a cunoscut o complexitate continuă” înlocuim pe “a cunoscut” cu “cunoaşte” iar “complexitatea” cu “diversificare” obţinem o propoziţie onorabilă.
“în cazul statelor europene şi celor nord-americane” – prezenţa articolului genitival “al” este obligatorie înainte de “nord-americane”.
“ţăranii Chiapas” – Chiapas este unul dintre statele federale ale Mexicului, deci trebuie spus “din Chiapas”.
“urmaşii foştilor andini în America Latină” – e o exprimare grăbită şi care sugerează că urmaşii nu ar mai locui în Anzi…
“Periplu” înseamnă “călătorie pe mare”. Lingviştii asta repetă de zeci de ani, dar…
Alexandru… acum totuşi nu crezi că exagerezi? E corect punctul tău de vedere dar reţine; adevăratul intelectual nu este un erudit…
@dhruva
Gata, nu mai bag, s-au gătat cărbunii.
erudiţia e bună dacă nu persistăm în ea…
Ce sa spun? am fost facut de rusine. Efectul colateral al celebritatii..
Unele dintre criticile tale sunt o palma justificata la adresa scrierii mele. Altele imi pare pedante si fortate. Doar de dragul de a critica. Sa nu se astepte nimeni sa pun virgulele “asa cum trebuie”. Nu am facut-o niciodata si probabil nu o voi face niciodata. Scriu asa cum as vrea sa se citeasca si nu conform canoanelor.
păi şi cetirea nu se face după canoane? popii citesc de sub sutană?
Spectacol (Emil Botta)
Elita luase loc la parter
si prostii sus, aproape de cer.
In loja statea o intamplare cam abatuta
si un napraznic destin in mare tinuta.
Un dezastru tare cat zece
tot spera ca totul va trece.
Un naufragiu dormita in fotoliu
infasurat in lintoliu.
O raceala
vagabonda prin sala.
O inocenta
stralucea printr-o totala absenta.
Piesa era o rafuiala
intre virtute si greseala.
Scena era un sanctuar
prin care adevarul trecea foarte rar.
Actorii isi indrugau rolul,
dar, incet, ii inghitea namolul ;
in pauze, tacute aplauze,
la finale, tacute urale.
Si cand cazu cortina
toti se-ntrebau cine poarta vina
si cine-i autorul
care-a faptuit omorul,
in cinci acte, cu sete,
ca o crima pe-ndelete.
Atunci aparu la rampa Ariel
si jerbe de flacari si anemone
pentru mult prea onorabilii ” dramatis personae “.
Si aceasta fictiune, in tus, in carbune,
si spectacolul amuzant
au disparut in neant.
(“Intunecatul april “, 1937)
@silviu petre
Nu e vorba de făcut de ruşine şi nici de clasificat greşelile în grave şi mai puţin grave. Am propus de la bun început un fel de seminar practic de redactare. Nu v-a învăţat nimeni asta. Şi mă îndoiesc că există mulţi profesori de română care să o poată face, pentru că nici ei nu au fost învăţaţi să o facă. Şi uite aşa se degradează limba română…
Observaţiile mele nu sunt reproşuri, ci sugestii pentru a va imbunătăţi stilul şi, implicit, calitatea textului.
Învaţă să pui virgulele, un matematician ajuns la un nivel înalt nu se mândreşte cu faptul că nu ştie tabla înmulţirii. Virgulele în scriere sunt ca respiraţia în canto.
Silviu Petre, in concluzie esti corigent. Si ce daca – tu scrie in continuare, Alexandru va corecta de zor, eu te voi citi mai departe
Ca sunt coringent, cel putin la unele capitole ..asta o stiu. Problema este daca sunt incorijibil sau corectabil
Imi place comparatia dintre respiratie si virgule.Este pertinenta. Este un adevar amarui: ajungem la o anumita varsta fara sa stim multe lucruri: cum sa respiram, sa scriem, sa mancam, sa invatam, sa gandim coreckt, sa ne planificam viata.
Revenind la continutul propriu-zis al textului as vrea sa adaug un supliment pe care in recenzie nu l-am mai pus. Si anume faptul ca nu numai albii au detinut in America de Nord sclavi negri, ci si anumite triburi amerindiene, precum Cherokee si Seminole. Bine, in carte sunt multe amanunte interesante dar acesta m-a frapat la fiecare recitire a cartii. De fiecare data m-am mirat, m-m lasat fascinat si am uitat pana la urmatoarea recitire. In cazul tribului Seminole unii dintre indieni s-au amestecat cu sclavii negrii. Rezultatul lor a fost o subminoritate (dk pot spune asa)care nu este nici complet neagra, nici alba si nici Seminole. Asa ca Seminolii i-au exilat pe cei mai negrii decat ei.
http://www.johnhorse.com/black-seminoles/black-seminole-slave-rebellion.htm
http://www.slaveryinamerica.org/history/hs_es_seminole.htm
Imi promot sa revin cu un nou studiu despre tema dar in alta parte.
multumesc oricum pentru explicatii. Promit ca voi incerca sa imi imbunatatesc semantica.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-7637836-secta-rebela-extrema-stanga-vom-transforma-grecia-zona-razboi-revolutionar-incendii-sabotaje-atentate-bomba-asasinate.htm
„anarhia” salvează democraţia! am pus între ghilimele pt. a nu se înţelege că ăştia ar avea de-a face cu Anarhia! sunt la fel de timpiţi ca cei ce puneau bombe secolul trecut pe la început…
http://www.youtube.com/watch?v=BcfDNGTAEJw&feature=related
http://think.hotnews.ro/nimeni-nu-va-mai-fi-considerat-normal-odata-cu-noile-diagnostice-din-domeniul-santatii-mintale.html
muahahahahaha…