Diavolul este politic corect
Ieromonah Savatie Baştovoi – Diavolul este politic corect
Moto: „Viaţa creştinului nu este alcătuită doar din victorii, doar din reuşite, ci, poate, mai ales, din înfrângeri, dar din nişte înfrângeri suportate cu bărbăţie (…). Să nu abandonăm niciodată lupta, până când nu-l vom vedea pe Hristos venind! Altfel ne vom declara învinşi înainte de sfârşitul luptei” (Ierom. Savatie Baştovoi).
Discernământul şi acuitatea constituie trăsături definitorii ale scrierilor ieromonahului Savatie Baştovoi. Fără doar şi poate, părintele Savatie, prin volumele de eseistică şi prin romanele sale, s-a manifestat ca unul dintre cei mai fecunzi autori ai deceniului, elanul şi măiestria literară fiind direct proporţionale cu un profund simţ al realităţii. Într-o societate letargică şi decăzută, Savatie Baştovoi rămâne aceeaşi conştiinţă lucidă, iar cărţile sale – prorociri nu rareori halucinante.
În anul de graţie 2010, părintele Savatie publică Diavolul este politic corect, o distopie alegorică în cel mai pur stil huxley-ian. Acţiunea romanului se derulează într-un viitor neprecizat, însă deloc îndepărtat, iar povestea are un fir uşor de urmărit. Personajul principal, Iacob Kohner, un adult în vârstă de 40 de ani, îşi câştigă existenţa jucând în reclame şi îşi omoară timpul utilizând diferite reţele de socializare. (Sună cunoscut?) Cu toate acestea, eroul cărţii nu este asemenea celorlalţi, visând cu ochii deschişi să se elibereze de automatismele sociale şi să îşi canalizeze preocupările spre altceva. Eutanasiată conform legii la împlinirea vârstei de 65 de ani, mama îi lasă drept moştenire o Biblie, iar, din acest moment, viaţa-i se schimbă eminamente.
Într-un context de rezonanţă apocaliptică, de colaps societal, ca într-o scenă lugubră, în care dansează şi râde în hohote moartea însăşi, personajul nostru se ancorează în învăţăturile Bibliei şi se bucură de prietenia sinceră a unui tip cu care puncte comune. Din ce în ce mai imun la urgiile abătute asupra comunităţii sale (naraţiunea părintelui Savatie este solidă şi edificatoare) şi înţelegând mutilarea sistematică a umanităţii prin intermediul tehnologiei şi al Internetului, Iacob are privilegiul de a cunoaşte un bătrân (rectific: o persoană de sex masculin avansat în etate) care va suplini rolul unui părinte călăuzitor şi îi va influenţa fundamental cursul vieţii. Botezat şi cu sufletul aproape de Dumnezeu, eroul înţelege că forţa motrice a umanităţii este credinţa şi trăirea creştină.
Nu insist asupra povestirii şi nici asupra desfăşurării evenimentelor, din motive de ordinul evidenţei. Romanul părintelui Savatie are un profund efect persuasiv. Chiar dacă nu abundă la capitolul „acţiune”, iar figurile de stil sunt sporadice, volumul merită citit pentru dialogurile sale îndrăzneţe şi povăţuitoare şi prin caracterul moralizator al povestirii. Chiar dacă deşănţarea societăţii atinge cote alarmante, autorul surprinzând perfect punctele nevralgice şi sensibilităţile vremurilor (prin referiri explicite la anomaliile devenite astăzi articole de lege), Diavolul este politic corect menţine, drept valoare intrinsecă, optimismul, izvorât dintr-un Weltanschauung de profundă intensitate creştină.
Şi prin această ultimă apariţie editorială, ieromonahul Savatie Baştovoi nu se dezminte. Diligenţele sale de conformaţie literară reprezintă oaze într-un deşert al cărui capăt nu pare a se întrevedea.
Scrisă de Dragoş Moldoveanu
Autor: Ierom. Savatie Baştovoi
Rating: 
Editura: Cathisma
Anul apariţiei: 2010
192 pagini
ISBN: 978-973-88443-7-7
Related posts:
„Să nu abandonăm niciodată lupta, până când nu-l vom vedea pe Hristos venind! Altfel ne vom declara învinşi înainte de sfârşitul luptei” se pare că nenea ăsta vorbea în nume propriu, oare o fi fost de dreapta vorba sa?
mai că-l văd pe Hristos venind pe un cal alb din descrierea asta lu’ nenea ăsta…
Multe mai vezi dumneata acolo unde nu e nimic de vazut!
Viziunea este una profund religioasă. Omul religios nu are cum să înţeleagă realitatea decât prin prisma sacralităţii, morala acestuia fiind ancorată în divinitate. Deoarece tumultul social depăşeşte capacitatea omului religios de a-l cuprinde el se refugiază în cetatea moralităţii dictate de divinitate, înfierând alte viziuni şi încărcându-le cu imoral.
I know, mai glumeam şi eu p-aci din lipsă de commenturi
Toate cele nebune!
Scrisesem şi eu un comentariu la acest articol şi văd că nu a apărut. În cazul în care există cenzură presupun că nu va apare nici acesta. Nici o problemă, dialogul surzilor este cea mai “constructivă” cale de cunoaştere…
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cine-este-romanul-care-ajuta-fbi-sa-afle-adevarul-188753.html
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/omul-care-asculta-ce-vorbesc-ministrii-133181.html
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/reteaua-spionilor-din-dormitor-sub-ancheta-188761.html
Bernardo Cervellera, care citează un corespondent al agenţiei în Turcia, a declarat pentru postul de televiziune Sky TG24 că după crimă, şoferul Murat Altun, în vârstă de 26 de ani, a strigat: “L-am ucis pe marele Satan, Allah Akbar” (Allah este mare, în arabă, n.red.) de pe acoperişul casei prelatului.
http://www.mediafax.ro/externe/liderul-bisericii-catolice-turce-ucis-intr-un-sacrificiu-ritualic-musulman-6332673/
@ profu de religie : va rataciseti prin spam-ul wordpress-ului. v-am scos de acolo. acum e mai bine, sper.
http://www.antena3.ro/stiri/stiinta/studiu-numarul-serpilor-de-pe-intreaga-planeta-a-scazut-ingrijorator-de-mult_101306.html
Mea culpa. Nu am citit cartea…
Dar de ce cred eu că alde scrierea unui ieromonah, a unui prelat, a unui creştin declarat se termină bine, favorabil pentru această orientare religioasă? Ori mi-a scăpat mie ca vreun personaj principal să se lase de credinţă, să trăiască apoi la locul lui şi să moară cu zîmbetul pe buze – care surîs să nu fie neapărat de cretin…
http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/hidrocentrala-de-taina-a-lui-ceausescu-190329.html
Legat de crima odioasa din Turcia, sa lamurim putin faptele:
a) In Islam exista doua sacrificii ritualice. Prima are ca obiect oile, si se practica odata pe an, la Eid Al-Adha. Fiecare sef de familie sacrifica una sau mai multe, dupa posibilitati, dupa care frige carnea si o mananca cu familia. Se mai face atunci si sadaqa, adica milostenie, din carnea sacrificata.
Al doilea sacrificiu este mai… esoteric, si exista in toate religiile. Este uciderea ritualica a an-nafs, adica sinele, sufletul mundan, opus lui ar-ruh, spiritul celest. Prin post, rugaciune si abtinere, sufletul moare si in locul lui incepe sa straluceasca spiritul.
“Sacrificii” de episcopi crestini pot exista, mai ales daca soferul e bolnav cu capul, dupa cum a spus si familia si avocatul lui. Insa nu sunt ritualice, ci privesc infractiunea de omor calificat din codul penal. Basta. N-are rost sa deghizam in conflict interreligios ceea ce e o crima abominabila si nimic mai mult.
Cat priveste “competentele” ziaristului, castigate la fefe, merita inceput cu faptul ca “akbar” nu inseamna “mare”, ci “cel mai mare”. Allah este inconjurat de superlative, nu de comparative. Si cu asta cred c-am zis tot.
http://www.antena3.ro/stiri/stiinta/nasa-avertizeaza-urmeaza-furtuni-solare-de-proportii-care-vor-afecta-sistemele-de-comunicatie_101763.html
[...] Acest proces derulat pe mai bine de 10 ani nu a demonstrat altceva decât faptul că, vorba lui Savatie Baştovoi, numai dracu este corect, Dumnezeu [...]