Dimineaţa, înainte de ivitul soarelui…
Dimineaţa, înainte de ivitul soarelui. Înainte de prânz. După prânz. Când ultimele raze ale soarelui înroşesc cerul. Noaptea, la lumina lunii. De cinci ori pe zi trebuie să aducă musulmanul slavă lui Allâh. De fiecare dată, dacă paşii nu-l poartă departe de orice aşezare omenească, văzduhul se umple de Adhan, chemarea la rugăciune intonată de muezin:
Dumnezeu este mare. Dumnezeu este mare. Dumnezeu este mare. Dumnezeu este mare. Mărturisesc că nu există o divinitate care să merite slăvită, afară de Dumnezeu. Mărturisesc că nu există o divinitate care să merite slăvită, afară de Dumnezeu.
Mărturisesc că (acest) Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Mărturisesc că (acest) Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Haideţi la rugăciune. Haideţi la rugăciune. Veniţi la victorie. Veniţi la victorie.
Dimineaţa, când somnul e mai dulce, Adhan mai cuprinde : Rugăciunea este mai bună ca somnul. Rugăciunea este mai bună ca somnul. Şi din nou: Dumnezeu este mare. Dumnezeu este mare. Dumnezeu este mare. Dumnezeu este mare. După care imamul începe recitarea rugăciunii colective.
No related posts.
Frumos! Hipnotic! Esti transpus cumva-undeva intre cer si pamant. Astepti rasaritul care se ascunde dincolo de apus/ seninul ce ar trebui sa vina dupa o ploaie abundenta.
Tin minte cum era in Turcia cand ascultam glasul muezinului dupa amiaza si incercam sa inteleg o lume diferita de a mea. Altfel decat prin lentilele care imi fusesera oferite pana atunci.
youtube.com/watch?v=q25fAkpXchk