Eminescu şi nevoia de modele
Ni s-a tot spus, în ultimii 20 de ani, că România are nevoie de modele. România are nevoie de adevăr, nu de modele. România are nevoie de icoane, adică de ferestre către adevăr, nu de modele. Din 1945 încoace, românilor li s-au oferit doar modele, fotomodele, manechine politice, păpuşi: lideri de carton, guru de plastic, siluete intelectuale proiectate pe pereţii peşterii. Caracteristic (foto)modelului e faptul că îţi vinde ceva. Caracteristic icoanei e faptul că mărturiseşte. (Foto)Modelul îţi ia ochii. Icoana îţi curăţă, şi astfel îţi redă, privirea. (Foto)Modelul dă din şolduri, din glezne sau din barbă. Icoana e liniştită, eliberând statornic lumină. (Foto)Modelul driblează, cu mijloace fizice sau intelectuale. Icoana ţi se dăruieşte. Modelul te momeşte din tine în urmărirea dorinţei. Icoana te întoarce la matca acelui “chip” şi te porneşte pe drumul acelei “asemănări” pe care le porţi deja în tine. Modelul te aţâţă să te lepezi, egoist, de realitate ca să-ţi astâmperi pofta de a poseda o himeră. Icoana te face să asumi realitatea ta şi pe a celorlalţi, te face liber.
Şi înainte şi după 1989 s-a încercat transformarea lui Eminescu în model, în manechin care promovează un produs. Interzis ca icoană în 1945, Eminescu a fost recuperat ulterior ca afiş al aşa-zisului “comunism naţional”. Tânăr, avântat, marmorean şi simpatizând cu “proletarul”, Eminescu era lăsat de trepăduşii de partid şi de stat să prevestească un “viitor de aur” care ar fi corespuns cumva cu “epoca de aur” pe care o traversam pe brânci. După 1989, alţi trepăduşi au început să ne propovăduiască, în numele revoltei faţă de “naţional-comunistul” Eminescu, pe “omul Eminescu”: scund, negricios, cariat, sifilitic, nebun şi păros pe picioare. Menirea acestui “om Eminescu”, a acestui model, era să ne vândă un anumit soi de libertate, o libertate iconoclastă, ferită de icoane şi dominată de “modele”, de capete vorbitoare la televizor şi de “experţi”-analişti scriind la ziar numai de la jumătate în sus pentru a trăi în viaţa reală numai de la jumătate în jos. Ceea ce trebuia să promoveze “omul Eminescu” era o combinaţie de cinism “intelectual” cu porceală de conac, genul de elitism care te face să-l vinzi pe Eminescu ca să-ţi poţi cumpăra cârnaţi de Pleşcoi.
Publicul ţintă al acestui fotomontaj e o generaţie crescută fără nici un Dumnezeu, condiţionată să se ferească de orice formulare a adevărului, antrenată în cultul dilemei de un “tătuc” care îşi alege ciracii după cât de “curăţei” şi de alunecoşi sunt. Dar nu doar revoluţia, ci şi apofatismul îşi mănâncă fiii. De aceea, tătucul dilematic, transformat pentru o vreme în brand (model, nu icoană) de succes, a început să fie din ce în ce mai acru. Iconoclasmul tătucului dilematic, neputinţa tătucului de a îmbrăţişa vreun adevăr s-au întors să puiască, acasă, sub forma obrăzniciei şi nepăsării ucenicilor faţă de “personalitatea” domniei-sale. Mai nou, tătucul se plânge că e acostat de tineri obraznici şi inculţi care nu îl ajută să-şi care sacoşele pline de la “mall”. Tătucul-etichetă e desprins, cu apă caldă şi săpun, de pe sticla de bere răsuflată a României “neoliberale”. La urma-urmelor, dacă nu mai contează Eminescu, de ce ar conta un, vorba lui Dan Puric, “securist cu barbă”?
În acest context, nu pot decât să salut curajul Mirunei Lepuş de a-l asuma pe Eminescu. Publicată în anul 2008 la Editura Vremea şi nerecenzată de marile noastre ziare sau reviste culturale, cartea Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l ne arată cum o tânără scriitoare (născută în 1986) încearcă să redescopere drumul către un Eminescu viu. Cu lucrări precum cea a Mirunei Lepuş, avem şansa să evităm să vedem publicată, peste câţiva ani, o carte cu titlul “Eminescu pentru idioţi”. “Înviat” de curiozitatea şi onestitatea Mirunei Lepuş, Eminescu nu e nici “naţional-comunist”, nici vreun postmodern cariat. Nu e un model. Ci o icoană. Adică o întruchipare de om care a iubit adevărul şi care s-a luptat pentru el. Cine-l urmează?
Scris de Mircea Platon.
Citeşte pe bookblog.ro un interviu cu Miruna Lepuş aici.
Related posts:
Articolul acesta este foarte, foarte inspirat din Andrei Plesu. (link: http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Andrei-acestei-tari-chip-apuc_0_93590668.html)
Insa este tot frumoasa initiativa..
[...] Si un articol despre modele si adevar… Tot Eminescu Ti-ar mai placea si:Blogul Masterului de PublicitateUn nou concept de eveniment culturalSufletul RomanescTu ce dorinte ai?
Pentru copiii din noi 
url_site=”http://www.fatacuportocale.ro/eminescu-eveniment/”; [...]
@Monica: E o ironie, nu? Articolul e, printre altele, un atac greu calificabil la adresa lui Andrei Pleşu – vezi penultimul paragraf.
Există oameni care, pur şi simplu, n-or să înţeleagă niciodată cît de igienică şi de necesară era (şi încă mai e, după cum se vede) o critică a cultului lui Eminescu, şi-or s-o confunde întotdeauna cu ”cinismul intelectual”, cum face Mircea Platon.
Sînt foarte mirat să găsesc pe bookblog asemenea articole, în care se amestecă atacuri la persoană, jigniri, acuzaţii confuze, interpretari răuvoitoare.
m-ar fi interesat ce spune autoarea despre eminescu si nu consideratiile de deasupra.
din pacate, ar trebui sa citim mai des poeziile lui eminescu, decat sa-l sanctificam si purecim. din cate stiu, eminescu era liber-cugetator…
@ Alexandru : foarte interesant ce spuneti. Inteleg ca in orice context in care apar cuvintele : “dilematic”,”tatuc”, “barba”, “securist” rezulta ca e vorba de Plesu?
Nu de alta, dar nu vad de ce Platon – care nu o data a intrat barbateste in polemica cu Plesu – s-ar da acum dupa visin.
@Ionut Stefanovici: N-am sustinut asa ceva, ci doar ca mi se pare ca articolul de mai sus contine aluzii transparente la Andrei Plesu si la numarul “Eminescu” din “Dilema”.
Enormitatile debitate de d-l Mircea Platon, in stilu-asta grosier, vi se par o dovada de virilitate polemica? : )
Comentăm ce spune Mircea Platon sau ce credem noi că a înţeles Gânditorul de la Tescani că a vrut să spună…? Pricepuţi şi eleganţi comentatori, Mircea Platon nu are nevoie să-l plagieze sau să-l parodieze pe Andrei Pleşu, are propriul cap pe umerii neîncovoiaţi. Şi nici nu face aluzii, spune ce are de spus – si când faci asta poti fi socotit “grosier” de obrajii dilematici.
@Alexandru the True: V-as fi recunoscator daca ati incerca sa comentati, drept pilda, pasajul urmator:
“Publicul ţintă al acestui fotomontaj e o generaţie crescută fără nici un Dumnezeu, condiţionată să se ferească de orice formulare a adevărului, antrenată în cultul dilemei de un “tătuc” care îşi alege ciracii după cât de “curăţei” şi de alunecoşi sunt.”
Vi se pare ca d-l M. Platon gindeste? Ca reuseste sa formuleze un argument?
Sau ca e vorba de o interpretare rauvoitoare a programului “Dilemei”, asezonata cu insinuari josnice despre felul in care sint selectati colaboratorii revistei – nici macar asta nu vi se pare o grosolanie?
Stai asa, Alexandru. Dar de ce n-am putea emite dubii la adresa “Dilemei”? E deasupra oricaror dubii?
@Radu Iliescu: Evident ca putem sa emitem dubii/critici la adresa “Dilemei” si a oricaruia dintre oamenii care scriu acolo.
Important e sa ne justificam dubiile/criticile/acuzatiile cu argumente formulate cinstit.
Uite, tu cum ai citi afirmatia urmatoare: “Bookblog îşi alege ciracii după cât de “curăţei” şi de alunecoşi sunt.”? Ti s-ar parea expresia unei indoieli? : )
Asta e, cu articole de genu-asta ajungi sa discuti la nesfirsit principii elementare de etica a discutiei.
@Alexandru. Ca să limpezim apele şi să ştim cu cine vorbim (dacă vorbim):
1. Ce credeţi despre Eminescu, era liber-cugetător, ecumenist sau credincios ortodox?
2. Dvs sunteţi liber-cugetător, ecumenist sau credincios ortodox?
Mircea Platon vorbeşte despre Dumnezeu şi Adevăr. Vi se pare că Dumnezeu şi Adevărul sunt dileme?
@Alexandru. Şi încă un amănunt la care aş dori sa-mi răspundeţi: Credeţi că Miruna Lepuş l-a descoperit pe Eminescu iluminată de spiritul “Dilemei” lui Andrei Pleşu? (Apropo, aţi citit cartea Mirunei Lepuş sau citiţi doar Mircea Platon?)
N-am citit cartea Mirunei Lepus. Oricum, nu mi se pare relevant pentru discutia de fata pentru ca, oricum, d-l Mircea Platon nu discuta cartea, doar ii saluta aparitia : )
QED. Nu aţi citit, nu vi se pare relevant…
Mai era însă o postare, cu două întrebări, înainte… Aveţi, în privinţa lor, certitudini sau dileme?
În ce mă priveşte, discuţia s-a încheiat.
Felicitari! Demonstratia dvs e admirabila : )
Bine ca au aparut si tineri precum Miruna Lepus, crescuta cu Eminescu, si nu am ramas cu Bucurencii Dilemei.
In rest, articolul asta e despre Eminescu si despre Miruna Lepus. Despre oameni care lupta pentru adevar. Nu despre cei paralizati,confortabil, de false dileme.
@Alexandru. Admit, demonstraţia mea e logică. Nu pricep chestia cu “:)”. E, cumva, o funcţie logică? Sau ţine loc de argument..?
Go to “Dilema” to get your…
Este cel mai penibil articol al lui Mircea Platon din scurta sa istorie de polemist. Aproape nimic despre cartea recenzata. Doar puhoaie umorale revarsate peste Plesu si Dilema. Asta nu poate fi numita polemica, ci isterie. Nu-mi vine sa cred ca a ajuns atat de jos un om care promitea atat de mult. Va rog, nu-mi spuneti ca e obosit de lupte si a clacat. Ca trateaza, in spatele acestor vorbe scuipate printre dinti, problema adevarului si a icoanei. Nu ma intereseaza lupta lui cu “porceala de conac” si “tatucul dilematic”! Fixatiile din ultima vreme sa si le rezolve la psiholog. Ca admirator al lui Eminescu, credeam ca o sa citesc un articol bine scris, construit pe argumente. Am citit un articol redundant si obosit, care face un deserviciu unei carti expediate rapid, in final de articol. Daca sintem de acord ca Dilema, pe care nu o mai citesc demult, este o bere trezita, atunci acest articol este un vin otetit. Ni se vinde posirca in sticla de sampanie. Dumnezeu si Adevar? Seamana razbit cu un discurs sectar decat cu cel ortodox. Intre secta lui Plesu si cea a lui Platon, prefer sa merg maine la Liturghie.
Mi-e teama ca “isteria” si “otetul” sunt in ochii cititorului (“Paveliuc”).
Articolul asta o lauda pe Miruna Lepus pentru ca face ce a facut Eminescu, adica lupta pentru adevar. Si mai arata ca Miruna Lepus face acest lucru intr-o Romanie in care, ca si Paveliuc, oamenii vor doar sa discute, sa traiasca de pe urma lui Eminescu, de pilda, nu pentru Eminescu sau ca Eminescu.
Asta e contextul descris de articol: o Romanie dominata de false dileme, de false argumente si de falsi prieteni. Ai lui Eminescu sau ai adevarului.
In rest, e bine sa mergem la Liturghie. Ca acolo, ca si pe cruce, se afla si talharul de-a stanga, si talharul de-a dreapta, si Hristos. E adevarat ca talharul de-a stanga-dreapta nu stiu daca-i si el pe-acolo. E o dilema. Veche.
Pleşu speră că un anumit tînăr nu este reprezentativ, în timp ce tinerii (reprezentativi, în opinia dlui Pleşu) puiţi de Dilema şi NEC îl consideră pe Eminescu nereprezentativ. M. Platon salută apariţia cărţii Mirunei Lepuş pentru că a readus în discuţie reprezentativitatea lui Eminescu fără să cadă nici în capcana idolatră, nici în cea iconoclastă. Distinguir pour unir.
Pentru Eminescu si ca Eminescu sa traiesti dumneata, “Ion” al flasnetei. Sa traiesti pentru Eminescu?! Vorbesti de Liturghie si vrei sa ma inchin la icoana lui Eminescu, cel pe care se chinuie atati inepti sa-l faca un sfint al ortodoxiei? Sa fie vorba doar de idolatrie? Eminescu este reprezentativ si fara ca M. Platon sa-i terfeleasca pe Plesu, Dilema, NEC-ul si pe cine mai vrea el. Sa scrie un articol despre Plesu, nu o pseudorecenzie polemica la o carte in care subiectul este, de fapt, Plesu.
Pai sa scrie si Plesu un indreptar hermeneutic la opera politica a lui Eminescu.
Patapievici ar fi bun aici.
Pana la urma cum trebuie sa-l intelegem pe Eminescu? E chiar atat de greu? Ca in privinta lui Kant sunt mai putine incertitudini hermeneutice decat in privinta lui Eminescu. Cine nascoceste aceste incertitudini / dileme hermeneutice la Eminescu?
Cica o hermeneutica corecta e cea in care trebuie sa intelegi opera unui scriitor asa cum a vrut el si asa cum a inteles-o el, nu cum vor unii sa inteleaga.
Deci cum si-a inteles Eminescu propriile scriei politice? In sens globalist / postmodernist sau in sens localist / traditionalist?
Daca si-a insusit-o in sens traditionalist, atunci orice om care pretinde ca-l respecta pe Eminescu, dar e libertarian / socialist / postmodernist, de fapt nu-l intelege pe Eminescu. A intelege inseamna a urma, a pune in practica. M Platon intreaba la sfarsit: “Cine-l urmeaza?”. Asa e: cine-l urmeaza pe Eminescu? Cine pune in practica traditionalismul politic al lui Eminescu?
Deci intre secta lui Plesu si “secta” lui Platon mai e o secta?!
In minunata carte a Mirunei Lepus se precizeaza, la un moment dat, ca PP Carp ii scria din “Europa” lui Maiorescu sa-l mai “potoleasca pe Eminescu”.
De atunci si pana astazi, am avut parte de o lunga serie de tatuci care tot vor sa-l potoleasca pe Eminescu si pe cei care, draga domnule Paveliuc, traiesc asemenea lui Eminescu: adica fara sa se teama de mai-marii zilei si fara sa poata fi cumparati.
In rest, nu stiu de ce va tot incapatanati atat sa-l aduceti in discutie pe dl Plesu in cazul unui articol care vorbeste despre Eminescu si despre adevar. Urlati, ca sa zic asa, la NEC.
“Deci cum si-a inteles Eminescu propriile scriei politice? In sens globalist / postmodernist sau in sens localist / traditionalist?”
Genial! Felicitari partizanilor lui Platon, sinteti admirabili. Si da, faceti parte din secta celor carora le ies panseurile ca fluturii. E frumos, ca mai colorati lumea.
pentru ion al glanetasului
Dom’le, ce sa zic, toti sint cumparati, cu exceptia voastra. Tineti aproape, ca o sa va pierdeti, si e pacat. Deja din “a treia forta” a mai ramas doar Hurduzeu si editorul cartii.
@ Florin Paveliuc : nu, cei pe care ii aparati fara sa ii sustineti (ati spus si va cred ca nu cititi Dilema – sunteti aproape lucid, se vede din scris) nu sunt cumparati. Dinu Patriciu e doar un tip lesinat dupa cultura care nici ca se uita in ziarul ala alb-negru care apare din banii lui.
Spune Paveliuc: „Vorbesti de Liturghie si vrei sa ma inchin la icoana lui Eminescu, cel pe care se chinuie atati inepti sa-l faca un sfint al ortodoxiei?”
Insa, de vreme ce M. Platon a definit in prealabil sensul pe care-l da icoanei si felul in care Eminescu poate fi considerat, in acesti termeni, icoana, urmeaza ca lui Paveliuc nu-i pasa atit de argumente, cit de premisele argumentelor.
@ Florin Paveliuc: daca ai veni cu explicatii ar fi mai bine. Dar vad ca nu poti.
Altceva in afara de orgoliu prostesc si datul din copite mai stii?
pentru Ilie Catrinoiu
Daca nu va dati seama de ridicolul interogatiei, nu am ce sa mai adaug. Eminescu sa-si inteleaga propriile scrieri in sens globalist/postmodernist? E cel putin caraghios.
IONUT STEFANOVICI
Ce treaba are Patriciu cu prefectura?
Costel
Domnule Costel, stiu exact ce a vrut sa spuna M.Platon in aceasta privinta. Ceea ce nu ati vazut, pentru ca dvs. nu ati citit, ci ati imbricat vorbe, este ca acel raspuns era pentru Ion al Glanetasului, care ma admonesta ca nu traiesc “pentru Eminescu”. Fiind crestin ortodox, nu am cum sa traiesc exclusiv “cultural”, nici macar pentru Eminescu. Poti sa-l pretuiesti pe Eminescu si fara sa traiesti “pentru el si ca el”. Ca poti sa-i iubesti poezia, ca il poti urma in conservatorismul sau, aceasta este o alta discutie.
poate era mai bina ca dl mircea platon sa ne fi amintit o poezie, sau macar sa ne spuna despre cartea mirunei. am fi fost cu totii castigati. asa, iscam certe
…
@ Florin Paveliuc: E un semn bun ca ati observat ridicolul interogatiei mele. Pentru ca ridicolul interogatiei mele e acelasi ridicol cu care postmodernistii (Patapievici, inclusiv) il traduc pe Eminescu.
„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeana” susţine H. R. Patapievici, preşedintele „Institutului Cultural Roman”.
In Uniunea Europeana a lui Patapievici nu vreau sa intru.
Abea astept ca Patapievici sa intre mai repede in politica, sa fie pus ambasador, sau europarlamentar sau parlamentar roman ca sa terminam mai repede cu mitul “intelectualului public global”. Vreau sa-l vad ministru pe Patapievici pentru asta e el: un biet politician murdar, un biet activist de partid.
A trai “pentru Eminescu” inseamna, de exemplu, a te dedica editarii manuscriselor eminesciene, sau alcatuirii unei editii critice. Inseamna a-i sluji lui Eminescu, nu a te sluji de el.
In rest, dl Paveliuc e prea bun crestin ca sa nu stie ca acreala domniei-sale nu slujeste nimanui. Nici macar dlui Plesu, caruia tot cauta sa-i repereze onoarea. Las’ ca i-o repereaza dom’Mitica!
Clasic:
“Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare
Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,
Nu slavindu-te pe tine… lustruindu-se pe el.”
(Eminescu, Scrisoarea I)
Cam asta inseamna a trai nu pentru, ci de pe urma lui Eminescu, Noica etc.
pentru ion, ca si el e om
Deci, vreau sa stiu, pe cale de consecinta, cine nu editeaza manuscrisele eminesciene si nu alcatuieste editii critice, este demn de mila sau de dispret?
Nu cred ca imi doresc sa reperez onoarea lui Plesu ca mi-e indiferent(a), ci vreau sa-l reperez pe M.Platon. Si nu prea mai reusesc.
Ilie Catrinoiu
“Abea” nu e tot aia cu “abia”(adv). Si nu se scrie legat. A bea atunci cand Romania o sa iasa din UE (ca de intrat, va anunt cu parere de rau ca a cam intrat), chiar pe biroul lui Patapievici, asta da placere. Subscriu.
Pai dumneata vrei sa-l reperezi pe Platon cu aceleasi instrumente cu care cauti nodul in papura. Si de aia nu reusesti. Dar s-ar putea sa dai de onoarea lui Plesu.
Du-te, te rog, si cauta in dictionar definitia cuvantului “exemplu”, ca sa intelegi care e importul si raza de actiune a exemplului cu editiile critice ca modalitate de a trai pentru Eminescu. Nu de alta, dar esti ambetant.
Nenorocirea pentru M.P. este ca a incaput pe mana “glanetasilor”, in fapt niste flasnete din ce in ce mai rasuflate.
nu conteaza. important e ca, dupa cum ne arata cartea mirunei lepus, eminescu e pe maini bune.
Da, da, asta conteaza! Eminescu e pe maini bune si “elita” sforaie de ciuda!
Mircea Platon a incaput pe mana premiilor oferite de Academia Romana, nu e chiar o nenorocire.
Nenorocire e cand Patapievici vrea ca un mare lingau al lui Gheorghiu Dej, Nicolae Manolescu, mare sforaitor pe temele realismului socialist, actual sforaitor plictisit pe temele transumanismului, sa faca parte din Academia Romana. Asta chiar e nenorocire!
Ce sa-i ceri si lui Patapievici, progenitura de bolsevic!
Cultura romana se va revigora cu oameni care nu au absolut nicio legatura cu bolsevismul, nu cu avortonii bolsevicilor.
Ati vazut vreun “intelectual public global” si “anticomunist” prezent la inmormantarea lui Calciu Dumitreasa, sa aduca si el o coroana de flori macar? Ati vazut vreun “intelectual public global” si “anticomunist” prezentand vreo carte de memorii a unui exilat politic din perioada comunista?
Deci Regele Mihai spune in interviul asta – http://www.voceabasarabiei.net/index.php?option=com_content&task=view&id=6463&Itemid=1353 – ca e inacceptabil ca pamanturile din vestul tarii (zoba Arada, Timisoara) sa fie vandute la straini asa cum au facut nomenclaturistii din 1989 si pna in prezent si asa cum fac neoliberalii lui Tismaneanu, Patapievici, etc. si ca, in timpul monarhiei, asa ceva era interzis. Strainii veneau sa investeasca in Romania , dar o faceau pe pamanturile romanilor, nu cumparau pamanturi!
Sa credem ca si Regele Mihai o fi xenofob, rasist sau “radical utopic” (Tismaneanu)?
Cei care incearca sa marunteasca ideile in speranta ca actiunile lor vor fi interpretate ca analize docte se inseala. Deprinderile de blogger nu pot substitui cultura. Daca vreti sa intelegeti, puneti mana si cititi. Ce asteptati ? Sa facem rezumatul lucrarii ? Recenzie inseamna altceva decat vi s-a explicat la cenaclu, sau pe unde v-ati kulturalizat. Mircea Platon este recunoscut de catre cine trebuie si nu are nevoie de aprobari de la PCR, PDRS sau PD-L. Din fericire nu este incartiruit, precum kulturnicii nostri contemporani.