"Everything that is solid melts into thin air" – MANIFESTUL PARTIDULUI COMUNIST
Autor: Karl Marx, Friedrich Engels
Rating: 
Marx este cel mai citat autor al zilelor noastre, dar, în acelaşi timp, şi cel mai puţin citit. Un paradox care poate fi explicat, zic unii, prin aceea că majoritatea acelora care au tendinţa de a-i răsfoi lucrările, se abţin să o facă, fiindcă îl consideră vinovat de uriaşele costuri sociale, culturale, economice şi psihologice generate de experimentul comunist din Uniunea Sovietică, un experiment care ulterior a încercat rezistenţa multor altor popoare ale lumii. Convingerea noastră este că Marx trebuie cunoscut, pe de o parte, pentru a lua contact cu o ideologie care a amprentat adânc secolul XX, fiind, vrând nevrând, reper şi factor de solidaritate socială pentru un segment însemnat al populaţiei lumii, iar, pe de altă parte, pentru a-i şti efectele pernicioase, astfel încât, oricât de naiv ar suna, să nu mai repetăm greşelile predecesorilor noştri.
Lucrarea, a cărei scurtă prezentare v-o propunem în cele ce urmează, zugrăveşte imaginea unei Europe sumbre, bântuită, de-a lungul şi de-a latul ei, de o stafie, stafia comunismului, împotriva căreia îşi unesc energiile forţele conservatoare ale timpului, printre care Papa, Ţarul Rusiei şi cancelarul austriac Metternich, semn că, spune Marx, la vremea aceea, în 1848, comunismul devenise deja o forţă. A sosit vremea, continuă autorul, ca noi, comuniştii, să prezentăm lumii concepţia, valorile şi scopurile noastre, acestea urmând să fie încapsulate în Manifestul Partidului Comunist .
“Istoria tuturor societăţilor de până astăzi este istoria luptelor de clasă”. Aceasta este prima idee pivot a lui Marx. Cu alte cuvinte, istoria omenirii a avut ca demaror şi vehicul de înaintare un conflict perpetuu între înstăriţii şi nevoiaşii ei, reprezentaţi, în momentul în care scrie Marx, de burghezie , clasa capitaliştilor moderni, proprietari ai mijloacelor de producţie, care exploatează munca salariată, şi de proletariat , o masă amorfă de oameni, fără conştiinţă de clasă, şi care, lipsiţi fiind de mijloace de producţie, trebuiau să-şi vândă forţa de muncă pentru a supravieţui.
Confruntarea dintre aceste “două mari tabere duşmane”, care se va solda cu victoria proletariatului – pariul lui Marx -, va însemna sfărşitul istoriei, un capăt de drum a cărui expresie socială o va constitui comunitatea mesianică a proletariatului, o lume nouă care, modelată de ethosul clasei muncitoare, unică reţetă de şlefuire a realităţii, nu va mai cunoaşte conflicte, iar nevoile tuturora vor fi satisfăcute. Cel care-l inspiră pe Marx, Hegel, identificase deja sfărşitul istoriei în 1806, când, în bătălia de la Jena, Napoleon Bonaparte îl învinsese pe prinţul prusac Hohenlohe. Nu a fost o simplă victorie, ci izbânda valorilor şi dezideratelor Revoluţiei Franceze asupra principiilor monarhice, un succes care consfinţeşte triumful liberalismului, cea mai rafinată ideologie creată vreodată de omenire. Cum mersul istoriei este asigurat, potrivit dialecticii hegeliene, de ciocnirea ideologiilor, apariţia şi victoria liberalismului, neîntrecută creaţie a raţiunii umane, marca punctul terminus al existenţei în timp şi-n spaţiu.
Nu şi pentru Marx care, cum am văzut, identificase motorul istoriei nu cu gâlceava ideilor, ci cu lupta de clasă, în plină desfăşurare în acel moment. E o teză de inspiraţie malthusiană, pe măsura diminuării resurselor o luptă acerbă urmând a avea loc între bogaţi şi săraci.
Determinismul economic al vieţii sociale constituie cel de-al doilea pilon care sprijină ideologia marxistă. Tipică pentru o lume desacralizată – Nietzsche nu făcuse încă celebrul său anunţ -, perspectiva marxistă indică cum structura economică a societăţii, rezultat al raporturilor de producţie, înseamnă eşafodajul unei suprastructuri juridice şi politice, un simplu epifenomen, fără nici un fel de influenţă asupra factorului condiţionant. Lucrurile nu stau chiar aşa. Max Weber demonstrează determinismul cultural al activităţilor economice, sociologul german inversând practic accentele lui Marx – aşa cum acesta, la rându-i, procedase cu Hegel -, şi înfăţişând deci cultura drept structura unei activităţi economice cu rol de suprastructură. Acest determinism economic al vieţii, concepţie specifică unei ordini istorice în care sacrul e camuflat în profan, conştiinţa având după Marx resorturi materiale, iar nu spirituale, neagă orice rol voinţei omului, şi astfel libertatea-i.
O ultimă idee centrală a ideologiei marxiste este aceea că, treptat, capitalurile se vor concentra în cât mai puţine mâini, concomitent cu o sărăcire proporţională a proletariatului. Consecinţa firească a acestui fenomen va fi împuţinarea şi dispariţia burgheziei, aşa încât, într-un final, societatea va fi formată exclusiv din proletari. Ideea tocmai expusă constituie una dintre breşele logicii marxiste. Ştim că ideologia, suprastructura, este determinată de viaţa economică, fără ca prima, în calitatea ei de epifenomen, s-o poată influenţa în vreun fel pe cea de-a doua. Ei bine, asta ne propune Marx, contrazicându-se evident: printr-o ideologie (victoria proletariatului) vom reconfigura structura (relaţiile de producţie, tehnica economică, tehnica de exploatare).
Marx suprinde totuşi, şi în asta constă meritul său, criza societăţilor industriale, dominate de raţiune şi de expresia socială a acesteia, raţionalitatea, şi rupte de legătura cu Dumnezeu şi cu natura. E vorba, în primul rând, de ţelul asumat de spiritul burghez – care-i asigură şi falimentul în final -, câştigul , valoarea unui om fiind dată de greutatea lui în aur, perspectivă pragmatică ce depotenţează şi împuţinează omul. Prin zugrăvirea muncitorului în culori terne, ca simplă anexă a maşinii, Marx diagnostichează maladia alienării (înstrăinării), cu cele patru paliere ale sale. Nefiind concepută să se muleze pe particularităţile omului, acesta fiind obligat să se adapteze la tipicul ei, maşina abrutizează lucrătorul. Ideologul mişcărilor “progresiste” ilustrează şi rescrierea relaţiei sociale comunitare, cu familia, biserica şi neamul (legătura de sânge) ca expresii sociale ale acesteia, înlocuită acum de relaţia contractuală lipsită de energia morală a primeia, diluată de interes şi raţiune, şi obiectivată în plan social prin monedă.
“Burghezia a desfiinţat pretutindeni unde a ajuns la putere, toate relaţiile feudale, patriarhale, idilice. Ea a rupt fără milă pestriţele legături feudale care-l legau pe om de superiorul său firesc şi nu a lăsat altă legătură între om şi om decât interesul gol, decât insensibila plată în bani peşin. [...] Burghezia a smuls vălul duios-sentimental ce acoperea relaţiile familiale şi le-a redus la o simplă relaţie bănească.”
Dar, vai, soluţia refacerii energiei morale, ca bază sănătoasă a relaţionării sociale, nu este desfiinţarea familiei – alături de care comuniştii solicită desfiinţarea proprietăţii şi a statului -, instanţă a forţei morale în societate, locul în care, subliniază Auguste Comte, fiecare învaţă să iasă din el pentru a trăi în altul, adică spaţiul în care instinctele sociale ale omului sunt calibrate către scopuri dezirabile din punct de vedere social. Dimpotrivă, familia ar trebui ocrotită. Acesta este Karl Marx: diagnostic corect, tratament eronat.
Scrisă de Lucian Dumitrescu
No related posts.
Categoric, daca vrei sa vezi unde are dreptate un filosof, trebuie sa citesti critica pe care o face celor dinaintea lui. Marx este un filosof, si are multa dreptate atunci cand constata ca, in ansamblu, lucrurile stau najpa.
Dupa care, filosofii devin, in cel mai bun caz, neinteresanti.
Mi-ar fi plăcut să citesc o “continuare în răspăr” a teoriei lui economice. E drept că devine carentă când îngrămădeşte între concepte ideologia, şi ai observat bine contradicţia: construieşte diatriba unei ideologii pentru a clădi alta. Însă cred că ai observat-o pornind de la o afirmaţie discutabilă (nu în sine, ci cu o idee discutabilă): “ideologia, suprastructura, este determinată de viaţa economică, fără ca prima, în calitatea ei de epifenomen, s-o poată influenţa în vreun fel pe cea de-a doua”. Să fie oare aşa? Dacă după comuna primitivă, “orânduirea sclavagistă”, feudală, capitalistă şi socialism, într-un fel sau altul, clasa “generatoare de progres” (oricare ar fi ea, dar să apară ca masă), productivii, aşadar, o iau iarăşi razna şi se supără pe acumularea de forţă? Pusă aşa, întrebarea sună stupid, însă discutarea ei ar pune bliţul pe eventuale fragilităţi în actualul pivot social.
O astfel de continuare in raspar, cum zici tu, a teoriei marxiste, o face Jean Baudrillard in cateva dintre volumele sale.
Et voila, mi-a furat ideea.
Draga dl. Dumitrescu,
Punctul forte al “recenziei” dvs. il constituie faptul ca va recunoasteti “vina” in chiar prima propozitie (“Marx este cel mai citat autor al zilelor noastre, dar, în acelaşi timp, şi cel mai puţin citit. “).
Ceea ce prezentati aici este o pseudo-critica extrem de ortodoxa (in sensul rau al cuvantului ortodox): pseudo- pentru ca faceti greseli hilare precum clasificarea viziunii marxiste ca fiind o “teză de inspiraţie malthusiană”; ortodoxa deoarece critica dvs. este pur si simplu o repetitie cruda a criticilor ceva mai putin crude aduse teoriei marxiste (asta nu inseamna nici pe departe ca nu poate fi criticata; dar asa-zisul “determinism economic” sau problema rolului “suprastructurii” sunt aduse in discutie exact de cei care “nu prea au citit” sau). Ultimul paragraf denota perfect lipsa de intelegere combinata cu un tip foarte iritant de aroganta (“Acesta este Karl Marx…”). Desigur, critica dvs. vine dintr-o perspectiva “Badesciana”, PSEUDO-weberiana, deci nu e de mirare ca sunteti in acelasi timp superficial si vadit ideologizat.
P.S.: Vroiati sa spuneti “All that is solid melts into air”? (pfff….)
P.S. 2: Pentru cine vrea sa vada ca Marx insusi constientiza “rolul suprastructurii”, cititi 18 Brumar; apoi Althusser (“For Marx”)
Dragă domnule Ştefan,
Obiecţiile dvs. la adresa modestei, de altfel, recenzii semnată de domnul Dumitrescu par mai degrabă o (stângace) tentativă de ciufulire gratuită a autorului decât nişte constatări perspicace, lucide, juste. Cu alte cuvinte, faceţi figură de negustoreasă ieşită de la şcoala serală, pusă pe arţag din pricina jerseului castaniu al vreunei colege harnice. Din câte văd, nu vă interesează nici tuşa de naivă lejeritate pe care o respiră structura textului, nici aglomerările de fad stilistic, nici măcar opul recenzat. Despre ce fel de carte vorbeşte domnul Dumitrescu? Despre un tratat de metafizică? Sau poate despre o capodoperă teosofică? O utopie diafană, inofensivă? Nu. Ci despre un manifest politic, poate unul dintre cele mai influente din istoria intelectuală a lumii. O platformă, un ghid de defrişare a lumii tradiţionale, o virilă invitaţie la apocalips. Şi cum anume îşi întemeiază Marx furorul socioclast? Pe un crochiu. Fireşte, a propune culturii epure filosofice ale lumii, scheme conceptuale, hermeneutici stridente ori scurt-circuitări ale prejudecăţilor în vogă e salutar, genial, sănătos, cum doriţi. Însă când ţi se năzăreşte că se impune pictarea orizontului cu hecatombe, o nouă cosmogonie şi implementarea Paradisului în conformitate cu diagnoza şi reveriile tale particulare, cred că renunţi la condiţia intelectualului pentru amăgirile şi macropsia unui delir. Or, cartea prezentată şi discutată aici nu e decât o tipăritură în care s-a cuibărit, entuziast, mesianismul unui teoretician odios de pripit. Da, există în Marx şi comori. Până şi regândirea spaţiului transcendental ca topos economic e o abordare insolită, provocatoare, meritorie. Dar Marx din “Manifest der Kommunistischen Partei” e unul ce vede la tot pasul obscenităţi orchestrate ideologic de exploatatori, e unul care, cu o fiţuică de ontologie a istoriei în buzunar îşi închipuie că e legitim şi necesar să detoneze organigrama lumii. Prin urmare, domnul Dumitrescu are dreptate în intenţiile domniei sale. Acest Marx trebuie certat, arătat cu degetul şi, mai ales, citit. Aşadar, domnule Ştefan, lăsaţi “suprastructura,” “fetişismul mărfii” sau “plusvaloarea” deoparte şi încercaţi să reflectaţi la ce anume e sinistru în ubicuitatea fantomei cu pricina…
Domnule Stefan,
E o recenzie semnata de mine, nu de Mircea Eliade. Inainte de a prezenta liniile directoare ale ,, Manifestului Partidului Comunist’’, nu l-am citit integral pe Karl Marx, din diverse motive, unul fiind si acela ca nu mi-am propus sa scriu o ,, Monografie Karl Marx’’.
Va limitati la a eticheta ca hilare categoriile prin care-l decriptez pe Marx, mai precis respiratia malthusiana a uneia dintre tezele sale, fara sa-mi si argumentati. Pe ce va bazati ? Cunoasteti, cred, ca paradigma evolutionista, in care s-a miscat o o parte insemnata a gandirii secolului XIX – nu mai vorbim de secolul XX -, a fost initiata de un Darwin ce a plecat de la ideile pastorului Malthus si ale lui Alfred Wallace. Noua perspectiva asupra lumii, ce se sprijina pe ideea legii implacabile a progresului – idee adoptata si de Marx -, este prezentata pe larg, in 1859, in ,, Originea speciilor’’. Cartea pe care am ,, recenzat-o’’ fusese publicata cu 11 ani mai inainte, deci nu e complet straina de acest context ideatic.. Prin urmare, evolutionismul, in care-l includ si pe Marx si viziunile sale progresiste, e de inspiratie mathusiana, fara sa pun semnul egal intre Mathus, Marx si Darwin.
Admiteti ca Marx e criticabil, dar nu dintr-o perspectiva ,, pseudo-ortodoxa’’, asa cum m-am pozitionat eu. Adica nu va plac argumentele badesciene si pseudo-weberiene. Ei bine domnule, asta e parerea dumneavoastra, pe care, sincer sa fiu, n-o respect – asa cum e cliseul – motivul fiind acela ca nu contine nici macar un dram de adevar. Argumentele sunt ale mele. E semnificativ ca nici de data asta nu specificati de ce nu va place pozitia mea badescian-weberiana. A, ba spuneti, imi cer scuze! E ideologizata, deci superficiala. Stiti, cred, ca asta-i pricina pentru care au fost aruncati in inchisori si executati multe milioane de oameni: erau ideologizati, dar nu cu ideologia care era la moda la vremea respectiva, cea marxist-leninista. Sunt, prin urmare, ,, un dusman al poporului’’?
Astept o critica/prezentare a lui Marx pe care sa o faceti dumneavoastra! Dar, va rog!, argumentata, chiar daca materialist dialectic.
Intotdeauna mi-au placut arogantii inarmati cu argumente, i-am gasit iritanti doar pe cei care nu le poseda.
Din moment ce nu am timp de pedanterii lingvistice nu o sa-i raspund lui Vali. Voi fi la fel de scurt cum am fost si in primul comentariu (si asta nu din cauza ca nu am “argumente”).
Marx este cat se poate de prost inteles tocmai pentru ca nu este citit. Nimic mai corect; imi mentin parerea despre recenzie, intra si Vali aici cu al sau “intelectual odios” care “trebuie aratat cu degetul” si nu studiat (oare nu vede nimeni nici o problema aici?…ce ti-e si cu fetisismul asta).
Pt L.Dumitrescu: cand pui semnul egal intre Malthus (care a fost precedat de Townsend), Darwin, Marx si orice alti evolutionisti (apropo, unii ar zice chiar ca Marx nu era evolutionist – dealtfel si-a exprimat de nenumarate ori dezaprobarea fata de evolutionism/progresism sau cum vreti sa-i spuneti; eu nu sunt chiar convins de treaba asta dar este totusi un sambure de adevar aici) atunci ai o problema.
Sensul termenului “malthusian” este mult mai restrans decat cel mentionat de tine; imi pare rau dar mie tot imi da dovada de necunoastere – lucru cu care nu am nici o problema, atat timp cat este recunoscut.
Argumentele nu sunt ale tale Lucian (ma scuzi dar chestia cu “dvs” ma enerveaza, mai ales dupa postul lui Vali care poate fi caracterizat, intr-un limbaj iubit de stiti voi cine, ca “forma fara fond”) pentru ca sunt cele mai comune argumente prezentate impotriva viziunii istorice marxiste (oare sunt prezentate si in numeroasele prefete si postfete si comentarii prezente in volumul de la Nemira? Hmmmm…).
Viziunea badesciana nu imi place pentru ca este un fel de ciuma (nu argumentez, prea lung; prietenii stiu de ce; apropo, Lucian, cred ca faci parte oficial – dar ILEGAL – dintre acoliti, nu?)
Viziunea weberiana (eu am spus “pseudo-”). Ce parere ai daca un oarecare numit Bourdieu spunea ca Weber e mai materialist decat Marx?
Cat despre efectele reale ale teoriei marxiste…iarasi un contra-argument wikipedian.
Unii ar zice ca nu a existat niciodata un comunism asa cum l-a vazut Marx (unii ca mine ar spune chiar ca nici nu ar fi posibil); de asemenea ar spune ca socialismul sec. XX a fost doar un “capitalism de stat; Marx spunea la un moment dat ca el nu este marxist; discutia e complicata dar din pacate in aceasta recenzie si in aceste comentarii este transata de niste viziuni inguste (“nu trebuie sa cunosti, arata cu degetul si e perfect”) si de repetitii dogmatice.
Ceea ce vreau eu sa semnalez este faptul ca recenzia incepe bine, continua prost, ajunge la foarte prost, si se termina cu niste comentarii ridicole (si ale mele se pot incadra tot prin categoria asta dar “duritatea” lor nu are legatura doar cu aceasta recenzie)
In orice caz, superficialitatea exista; aroganta mea evidenta fata de un auto-intitulat sociolog (ma scuzi Lucian, nu as avea nici o problema daca nu ai pune semnul egal intre sociolog si descrierea profilului tau de pe site-ul asta; fara suparare, nimic personal) nu se poate in nici un caz compara cu aroganta cu iz de autosuficienta fata de un colos (in orice sens vreti voi; observatia este mai degraba descriptiva). Raman la parerea ca Marx trebuie inteles (asta presupune cititul) si apoi, eventual, aratat cu degetul.
La cat de populara e practica epatarii (iarasi, lingvistice si nimic mai mult) aici, totusi ar fi mers o recenzie ceva mai informata, ceva mai pusa la punct. Ce avem mai sus isi are locul pe site-ul unei edituri sau, in cel mai bun caz, pe wikipedia; mie unul mi se pare cam ciudata aceasta discrepanta intre forma si fond (iarasi…imi cer scuze pentru profanarea sintagmei sfinte).
In incheiere:
1)Imi cer scuze pentru stilul cvasi-haotic.
2) Viel Spaß Vali! Te rog nu raspunde decat daca chiar ai ceva util de comunicat.
Domnule Stefan,
V-am inteles! Imi pare rau ca ,, argumentele” dumneavoastra, fie si de pe wikipedia, sunt indreptate nu atat impotriva recenziei, cat impotriva mea. Ma faceti sa ma simt important, serios.
Dar haideti sa incercam sa clarificam situatia! Scrie negru pe alb ca nu pun semnul egal intre Malthus, Darwin si Marx, ci doar il incadrez pe autorul textului pe care l-am recenzat in paradigma respectiva.
Spun ca argumentele sunt ale mele, pentru simplul motiv ca, dupa ce le-am analizat, am fost de acord cu ele. Nu le-am adoptat mimetic – vi-l recomand pe Nae Ionescu, ca sa vedeti in ce situatie si prin ce mijloace un argument al altuia, poate deveni al tau -. Daca vreti o critica originala, cititi-l pe Raymond Aron, cel mai bun exeget al lui Marx din secolul trecut. V-am spus, nu intra in preocuparile mele o analiza la micron a scrierilor lui Marx. E vorba doar de o recenzie, care, cum bine zice Vali, e vai de capul ei. Telul nostru, al acelora care scriu aici, unii bine, altul dezastruos, e sa incercam sa prezentam unui public asaltat de televizor ca lumea, cum spunea un profesor american, nu se reduce la aici si acum, ci are multiple alte fatete, pe care televiziunea nu reuseste sa le surprinda, saracind-o.
Acuma, asa cum l-am citit eu pe Weber, pe care, recunosc, nu l-am parcurs inca integral, nu l-am simtit mai materialist decat Marx, macar si pentru faptul ca accentueaza importanta religiei in sculptarea solidaritatii sociale. Dar spuneti-mi care-i argumentul lui Bourdieu, si mai discutam atunci!
Aveti, indraznesc sa va spun, o evaluare imbibata de stereotipii. Adica de ce nu pot fi sociolog, daca am profilul afisat pe site? E vreun model standard de prezentare pentru cei care sunt sociologi si nu-l cunosc eu? Daca da, v-as ruga sa mi-l aduceti la cunostinta! Dar tema noastra de discutie e recenzia, iar nu persoana mea, insignifianta pe langa Marx, pe care, tin sa fie clar aspectul asta, nu l-am tratat cu ,, auto-suficienta”, sau cel putin, va asigur, nu asta a fost intentia mea. Tratez cu maxima seriozitate orice autor. La fel, pe aceia cu care interactionez, intr-un fel sau altul.
Atentie, domnule Stefan! Vali arata ca Marx trebuie aratat cu degetul, dar numai in cazul in care va fi fost studiat asiduu.
Nu vreau sa-l implic in discutia noastra pe profesorul Ilie Badescu! Cand vom ajunge la un nivel mai ridicat, reflectat in scimbul nostru de replici, fiecare dintre noi contribuind la asta, poate voi indrazni. Daca aveti probleme cu perspectiva dumnealui, va invit sa-l cautati la Facultatea de Sociologie si sa-i spuneti pe sleau ce nu va convine. Dar argumentat, va rog!
Ca sa incheiem…
Comentariile sunt indreptate impotriva recenziei, dar recenzia este facuta de un “sociolog”.
Da, argumentele pot fi preluate, dar pot fi si plagiate (chiar nu trebuie sa “argumentez” treaba asta, nu?)
Ok, e de priceput chestia cu Malthus; totusi, e nu pricep este de ce nu iti recunosti greseala; nimeni pe planeta asta (aflat in cunostinta de cauza) nu ar spune ca Marx a fost malthusian. In primul rand daca nu Malthus s-a aflat la originea acestei “paradigme” (fac abstractie aici de faptul ca folosirea termenului e gresita din cel putin doua puncte de vedere) atunci care mai e sensul sa-i spunem malthusiana si nu, de exemplu, Darwiniana sau evolutionista (asa cum este cunoscuta de toata lumea). In al doilea rand, “malthusian” are cu totul alt sens, mult mai restrans; problema resurselor este intr-adevar problema lui Malthus (cum ai spus foarte bine in recenzie) dar in nici un caz NU este problema lui Marx. In al treilea, Malthus era printre principalii “inamici intelectuali” ai lui Marx care si-a exprimat de nenumarate ori “parerea” despre ideile malthusiene. Sper ca am incheiat cu punctul asta.
Despre Raymond Aron – sunt curios daca l-ai citit tu sau te-ai blocat la Zeletin (“ultimul liberal…”); in orice caz, aducerea in discutie a lui Aron (ca fiind “cel mai tare din parcarea lui Marx”) este din nou curioasa: 1) de unde vine aceasta autoritate a lui Aron (ca exeget al lui Marx ma refer; exista probabil cateva zeci de alti indivizi care ar merita sa ocupe locul asta inaintea lui Aron)? 2) Aron nu era chiar in totalitate opus lui Marx (trebuie sa citesti 18 Lectii despre societatea industriala – care s-a tradus si la noi acum cativa ani)
Bineinteles ca nu se astepta nimeni sa faci o mega-analiza a lui Marx (nici nu prea ai avea cum). Problema este ca pe un blog cu oarecare pretentii (“pretentiile” lui Vali de mai sus sunt un exemplu fantastic in acest sens) m-as fi asteptat la mult mai mult de atat; nu prea inteleg, daca pot sa gasesc acelasi text (in sensul de idei) in 1000 alte locuri de ce isi mai are rostul acest site?
Si iarasi, parerea ta despre Marx si religie este cu totul eronata (n-ai citit, ai preluat; scuze dar asta e realitatea). Iata faimosul citat al lui Marx despre opiumul popoarelor:
“Religion is the sign of the oppressed creature, the heart of a heartless world, and the soul of soulless conditions. It is the opium of the people”
Observi “the heart of a hearless world” sper. Bine, asta nu inseamna ca pentru Marx religia, familia si toate celelalte erau luate ca atare (si “de bune”); dimpotriva, Marx nu le “fetisiza” (ci, intr-un limbaj contemporan, le vedea ca “structuri de putere” – ceea ce, apropo, chiar sunt) asa cum faci tu si mentorul tau intr-o viziune cat se poate de ingusta si ideologizata i.e. ANTI-reflexiva, ANTI-analitica etc. (ma scuzi, nu e nimic personal, eu am o problema cu prozelitismul (AD LITTERAM!) academic si propovaduirea (AD LITERAM!) unei pseudo-sociologii cu iz bisericesc si nationalist – sau, scuze, unei dogme religioase si nationaliste cu iz sociologic/academic).
Sa fie foarte clar, dl. Vali mai sus spune cat se poate de direct ca Marx nu trebuie studiat ci aratat cu degetul, ce naiba ne invartim in jurul cozii lui Vali si a lui Malthus atat cand ce s-a scris e atat de evident?
Ma voi ruga asiduu si atunci voi merge in pelerinaj la facultate; problema ta Lucian este ca numai tu (si grupul minoritar in care aspiri sa ajungi membru) vezi sociologia asa. Nici o persoana cu mintea intreaga si care chiar “citeste” sociologie (si nu numai “clasicii” si mereu-uimitorii “protocronisti” ai fin-de-siecle Romania (e vorba, bien sur, de sec. XIX atunci cand sociologia era lipsita de defecte; chiar si poetii puteau sa o faca mult mai bine decat oricine acum), si nu preia mecanic pentru a-si completa propria viziune vadit ideologizata (ma scuzi pentru repetitie; totusi aici nu mai este vorba de superficialitate) pe care sa o propovaduiasca (iarasi AD LITERAM!) la catedra sau pe vreun blog pentru oameni “cititi”.
Lucian, cu tine personal nu am absolut nimic; cu faptul ca perpetuezi inconstienta (in sensul de lipsa de cunoastere/interes asupra efectelor/implicatiilor) in care se scalda pseudo-sociologia bucuresteana de mai bine de aproximativ un deceniu am o problema.
Am deviat foarte mult din pacate si aceste mici ciocniri sunt absolut stupide (nu numai pentru ridicolul intrinsec al desfasurarii discutiei in comentariile unul blog dar si pentru faptul ca argumentele noastre se situeaza la nivele analitice destul de diferite – si daca vrem sa fim postmoderni (sic!) as spune chiar ca nici unul nu e mai bun decat altul). “Perspectiva” pe care o ADOPTI tu ar fi neproblematica daca nu ar fi dublata institutional; bineinteles, suntem liberi sa credem ce vrem dar se pare ca in sociologia bucuresteana unii sunt mai liberi decat altii. Am incheiat discutia.
Daca scopul recenziei a fost de a-ti etala capacitatea de a scrie o pagina despre Marx, atunci felicitari. Altfel, nu prea as intelege rostul acestui text.
Lucian, te rog sa vorbesti cu moderatorul (cu siguranta ai “relatii” mai solide decat am eu) sa stearga comentariile astea. Putem continua discutia pe mail (daca vrei, bineinteles); chestiile astea nu cred ca sunt interesante pentru prea multa lume.
Domnule Ştefan,
În primul rând, prefer să nu dezertez dintr-un minim protocol adresativ. Tutuiala spontană, principială, tutuiala metodologică nu face parte din instrumentarul meu comunicativ. Dacă dvs. consideraţi că politeţea e un schir, o fiţă superfetatorie, continuaţi să fiţi la fel de negreblat precum în intervenţiile dvs. anterioare. Pesemne aceasta e maniera dvs. de a fi dezinhibat, slobod, jocheu de stânga…
Apoi, observ, cu melancolie, că dvs., în ciuda muştruluielilor livrate aici, nu iubiţi textele. Acum, după ultima dvs. replică, bănuiala mea iniţială a devenit certitudine: domnia voastră nu citiţi, ci parcurgeţi zbrehui, probabil convins că lectura atentă, focalizată, comprehensivă e o fiţă de laborator, un moft sinonim cu ruminaţia. E limpede că nu aţi citit cu seriozitate nici recenzia domnului Dumitrescu, nici intervenţia mea. (Oare cum l-aţi citit pe Marx?) V-aţi mulţumit cu o ghiduşă foiletare. Prin urmare, mă văd nevoit – deşi nici eu n-aş avea timp pentru diletantismul dvs. – să vă readuc la cunoştinţă câteva puncte esenţiale privind cartea comentată de domnul Lucian Dumitrescu şi recenzia dânsului.
După cum spuneam în glosa mea anterioară, “Manifest der Kommunistischen Partei” nu e nici tratat de ontologie, nici “Arcana Celestia”, nici măcar “Das Kapital.” E un MANIFEST POLITIC, la fel ca “Tamworth Manifesto” al lui Robert Peel sau “Manifeste de l’Anarchie” al lui Anselme Bellegarrigue. Iar din câte ştiu eu, un manifest politic nu e un panegiric al Inerţiei, ci, cel mai adesea, un reţetar social şi, în formele sale radicale, justificarea teoretică a cataclismului, căruia îi va urma paradisul terestru. Ei bine, acest Marx spun că trebuie urecheat, destabilizat, criticat. Un Marx epileptic, cu veleităţi de chirurg. Un sibilin măcinat de sentimentul urgenţei. Am mai spus: avem ce face cu teoria marxistă. Merită să-i dedicăm seminarii, colocvii, simpozioane. Uite câte bijuterii a găsit în Marx un Fredric Jameson, bunăoară. Însă dincolo de tezaurul speculativ identificabil în opera marxistă, cred că e legitimă torpilarea critică a celui ce-şi încheia manifestul astfel:
“Die Kommunisten verschmähen es, ihre Ansichten und Absichten zu verheimlichen. Sie erklären es offen, daß ihre Zwecke nur erreicht werden können durch den gewaltsamen Umsturz aller bisherigen Gesellschaftsordnung. Mögen die herrschenden Klassen vor einer kommunistischen Revolution zittern. Die Proletarier haben nichts in ihr zu verlieren als ihre Ketten. Sie haben eine Welt zu gewinnen.”
Citiţi şi recitiţi, domnule Ştefan, până la epuizare, dacă e cazul, aceste rânduri. Iar dacă în continuare, ACEST Marx vă este simpatic, dacă vă unge cu magiun revoluţionar sufletul, atunci orice tentativă de dialog între domnia voastră şi mine sau domnul Dumitrescu e sortită eşecului.
Cât despre recenzia prezentată aici, fireşte, nu e tocmai grozavă, fastuoasă, demnă de înrămare. Pare a fi comisă de un spirit diligent, cuminte, studios, însă lipsit de răgaz pentru dezvoltări academice şi nuanţări baroce. E un exerciţiu de sinteză şcolărească. Însă cred că, în intenţiile sale, domnul Dumitrescu are dreptate. Pe când dvs. nu urmăriţi decât să-i răscoliţi freza, precum o gagică frustrată… E puţin, domnule Ştefan. Şi e penibil.
Dl. Vali, sunteti un fel de Affenscheiße intelectual; e bine de stiut ca exista si indivizi ca dvs care spun tampenii iar apoi nu recnosc ba chiar ii acuza pe ceilalti ca ei le-au spus/facut (vezi problema “lecturii atente”; absolut uimitoare nonsalanta). Ma retrag pentru ca raspunsurile iau o nota personala; succes cu DEX-ul Vali, sa-l citesti atent.
Domnule Ştefan,
După ultima dvs. scrijelitură, nici nu mai ştiu de unde să vă iau. Păreţi o lepădătură veloce, deşi n-aş băga mâna în foc că asta vă este diferenţa specifică. Jocul de glezne pe care îl faceţi aici aduce a bufonerie cinică. Vă rog să-mi indicaţi şi mie, cu acribie, unde am pledat pentru crucificarea lui Marx în absenţa unei prealabile frecventări, cu creionul în mână, a filosofului german. Şi unde am forjat osanale lecturii în doi peri. Chiar vă rog. Fiindcă eu am senzaţia că, pe soclul propriilor dvs. idiosincrazii, aţi început să sculptaţi, cu zel proletar, himere.
Sehr geehrte Herr Vali,
In mintea dvs ce inteles transmite aceasta fraza: “lăsaţi “suprastructura,” “fetişismul mărfii” sau “plusvaloarea” deoparte şi încercaţi să reflectaţi la ce anume e sinistru în ubicuitatea fantomei cu pricina”. Stiu ca era precedata de un manifest pentru tratarea Manifestului ca nimic altceva decat un manifest, neputandu-se incadra in “adevarata” opera a lui Marx, fiind opera unui anumit Marx si nu al celuilalt. Desigur, mie chestia asta imi inspira meschinarie analitica si un fetis al falicului deget erect.
Va rog, politicos, sa incetam. Se poate?
Vielen dank Herr Vali!
Domnule Steffen / Stephan (whatever)
Dreptul la replică mă obligă să vă refuz, politicos, sugestia finală.
Fraza cu pricina era o invitaţie la onestitate. Mă deranja faptul că îl dojeneaţi energic pe autorul recenziei, fără a contextualiza îndeajuns cartea supusă analizei. Dacă omul atacă mesianismul marxist din “Manifestul…”, dvs. îi reproşaţi că nu a înţeles cum stau lucrurile cu “alienarea,” teoria monetară sau antagonismul social. Dacă afirmă că e periculos să instigi la spulberarea mecanismelor comunitare în urma unor fie şi ingenioase construcţii speculative, dumneata îl asediezi cu marota unui Marx neînţeles, necitit, nedreptăţit. Vă repet, pentru ultima oară, poziţia mea: Karl Marx e un filosof interesant, fertil, provocator. A-l tăvăli prin tot soiul de anateme, fără o prealabilă asceză în opera dânsului e malonest. Dar şi a-l apăra cu orice preţ, a deveni avocatul insomniac al marxismului, umblând la mărgele conceptuale când ţi se aminteşte chestia cu “Mögen die herrschenden Klassen vor einer kommunistischen Revolution zittern” îmi pare o atitudine vecină cu rânjetul cârciogar. De fapt, opinia mea cu privire la “Manifestul…” lui Marx se întemeiază pe convingerea, dogma chiar!, că inferarea unei etici (a acţiunii sociale) dintr-o ontologie oarecare (generală, a istoriei, a societăţii) ar trebui comisă pe un fundal de sporită responsabilitate şi probitate intelectuală. Trecerea de la “este” la “trebuie” nu e nici şotron, nici jonglerie cu zmeură. Dvs. însă, amorezat cum sunteţi de statuia lui Marx, de vocea lui monolitică, consistentă şi lipsită de penumbre sau furuncule, probabil încă aşteptaţi parousia comunistă. Vă doresc să nu aţipiţi cu această nălucă în gând. Căci aţi risca să deveniţi o arteziană de monştri.
E mereu educativ de urmarit o apologie in favoarea marxismului. Acuzele aduse adversarilor se pot intoarce extrem de simplu impotriva ipochimenilor cu trandafir rosu la rever (daca e sa il parafrazam pe Alain de Benoist).
Stefan e extrem de indignat de proferarea “unei dogme religioase si nationaliste cu iz sociologic/academic”. Acesti termeni sunt aratati cu degetul inrosit, la fel cum el reproseaza celor ce il infiereaza pe Marx. Ah, vai! In noua intelighentie “nationalismul” si “religia” pot fi anatemizate pe toate gardurile, insa fereasca Zeii ca cineva sa il ia pe Marx la bani marunti. Atunci incepe cavalcada de sofisme “Marx nu a fost inteles”, “Marx nu a fost marxist”, “comunismul nu a avut nimic in comun cu Marx”. Ar fi interesant sa ii vedem si pe dreptaci aparandu-se astfel: “Gobineau nu a fost inteles”, “De Maistre nu a fost consevator”, “Julius Evola nu a fost evolian”.
Am inteles ca Stefan e dezgustat de institutionalizarea unei perspective, fie ea si “religioasa si nationalista cu iz sociologic”. Probabil ca maria-sa doreste institutionalizarea unei dogme materialiste si socialiste cu iz sociologic. Solutia e foarte simpla. E plin occidentul de energumeni rosii care profereaza ex cathedra (fie-mi permisa blasfemia) asemenea potlogarii pseudo-academice.
Cu dedicatie: http://www.proiectul-arche.org/2008/10/neobolsevismul-converse.html
Curios, sunt de acord cu nenea Horia. Imbatranesc cumva?
)))
Bon, am citit cu atentie comentariile. Toate. Sunt admirativ, fluier prin toti porii. N-am priceput de ce recenzia lui Lucian e proasta, dar nu-i bai, nici n-am priceput de ce e buna. Culmea e ca nici macar nu ma tracaseaza ne-priceperea mea, ci alta chestie, cu care imi permit sa va obosesc.
Deci Marx asta nu e prea citit. Dar ar trebui. Intreb si eu ca un tzugulan ce sunt: DE CE? De ce ar trebui sa trec eu/tu/el/ea/it de nivelul recenziei propuse de Lucian? Si mai intreb, ciobaneste, daca din aceleasi motive ar trebui sa abuzam de Hegel, Kant, Descartes, Lyotard, Foucault, Dracu si Lacu.
Stiti de ce intreb? Pentru ca toata lumea, inclusiv fanii declaratii, stiu ca Marx & Co n-au nimic de adus, decat eventual o cariera intr-o universitate, si ceva eruditie subtire, de salon, printre intelectuali care n-au tras in viata vietii lor de o coasa batuta cum se cuvine. Nici o solutie, nici macar la nivelul practic al intinderii untului pe paine.
Si-mi mai permit sa intreb, mocaneste, daca-i citim pe Marx si taticii, verii, ficiorii, nepotii lui, cand mai ramane vreme pentru Sfantul Augustin, Filocalia, Al-Ghazzali, Talmud si alte bunataturi din astea? Perfectionandu-ne eruditia in ale erorii, cand mai avem timp de ceea ce e susceptibil sa ne cladeasca?
O fi Marx iesit de sub poala lui Malthus? O fi Malthus tatal neglijent pentru ca onanist al lui Marx? Vai, oare cum am sa dorm la noapte prins in curelele de transmisie ale unor asemenea dileme? Oare cum? Stiu cum: la naiba cu Marx! Duca-se cu noaptea, ca un vis urat! Sincer sa fiu, nepipaindu-l niciodata pe ipochimenul asta, eu cred ca nici macar n-a exista. E doar o nebunie colectiva, in care credem din politete si bonton. Marx? Sigur asa se ortografiaza?!
Se scrie Mars si e bun sub formă de îngheţată.
Parol.
de ce nu ma lasa sa fac comentarii situl asta, domnule man?
Din cauza matematicii. ok.
Spuneam in gandul meu profund si ca cel mai bine ar fi ca Marx sa fie citit de studenti in anul 1-2 de facultate, iar apoi, cand ajung in anul 3-4 de facultate, Marx sa fie ars in curtea facultatilor de STAT. Sa se explice de ce sa fie arse cartile lui Marx. Mai bine “nationalism problematic” si “intoleranta” decat Marx.
“Nationalsim problematic” si “intoleranta” pentru marxisti.
Arse, adica in mod simbolic, nu ca sa nu se mai editeze cartile lui Marx.
Dar arse asa, pentru sanatatea memoriei.
Ahhh, ce bun nebun sunt.
Radu, stii tu cum sta treaba. Ne scoatem unul pe altul din pepeni, dar altii ne scot mult mai tare. Si probabil ca si imbatranesti
Spiritul marxist de mai sus ,pare sa nu fie epuizat ,si cu asta a fost de acord si ceausescu mai ales la momentul final ,ca sa nu mai vorbim si continuatorul marxismului ,si foarte indarjit ,il stiti, bineinteles pentru progresul omenirii si a claselor sociale extrem de multumite ,dar nu este sigur ca sunt fericite ;ramane pentru mai tarziu;
marx ist deci subxist! Tămâie şi lămâie!
acum dupa ce marxismul a invins in romania si leninismul de tipul basist ,ilienist ne-a adus PDL,PSD,PNL,si la urma mai incet udemr,prm si nica leon ,urmat de zdrente ue sau usa,adica solidarizati-va cu basescu la chefuri si la cheltuieli ,nato mai multe scuturi de lemn antiracheta de tip antilemn clinton trebuie sa facem nani caci capitalismul este cu un pas inaintea socialismului ,iar socialismul este pe marginea prapastiiei
caci capitalismul este cu un pas inaintea socialismului ,iar socialismul este pe marginea prapastiiei
in acest moment se pare ca ce a spus wurbrand despre marx si mai ales incartile sale ,cand il identifica cu omul care s-a identificat cu Dumnezeu ,este adevarat,dar spiritul lui prezent si in operele lui petre dumitriu ,adica cronica de familie trei volume , sau in revolutia din 1789, destul de sangeroasa ,a simtit-o robespierre ,si marrat si iacobinii ,sau prezenta in mod voalat in opera lui golsthworthy in forsyte saga,persista ,mai ales acum cu boc care este emotiv;