Hitler mi-a spus..

Hermann Rauschning – Hitler mi-a spus: Confidenţele Führerului despre planul său de cucerire a lumii

Dialogurile halucinante din cadrul întrevederilor sporadice ale lui Hermann Rauschning, preşedintele naţional-socialist al Senatului din Danzig în perioada 20 iunie 1933 – 23 noiembrie 1934, cu cancelarul german, Adolf Hitler, transcrise în paginile cărţii de faţă, sunt, pe cât de utile din punct de vedere propagandistic, pe atât de lipsite de autenticitate. O demonstrează istoricul elveţian Wolfgang Haenel, care, în urma unor cercetări care au durat ani, a demolat din temelii mitul celor „peste o sută de întâlniri” dintre cei doi, în realitate fiind vorba de nu mai mult de cinci asemenea întrevederi, întotdeauna desfăşurate într-un cadru oficial şi în prezenţa altor martori. Potrivit lui Haenel, cartea lui Rauschning constituie rezultatul unui „efort” colectiv depus alături de un jurnalist de origine ungară, pe numele său Emery Reeves, şi a unui ziarist britanic, Henry Wickham – Steele.

Publicate în Statele Unite în 1940 sub titlul The Voice of Destruction, memoriile lui Rauschning „destăinuie” concepţiile şi planurile de cotropire a lumii pe care le delira Hitler însuşi „aflat liber, în mijlocul discipolilor săi fideli, expuse în medii ermetic închise”. Membru al NSDAP (Partidul Nazist) abia din 1932, Rauschning îşi exagerează din raţiuni evidente importanţa, statutul şi relaţiile sale ca înalt demnitar al partidului. Demisionar din ambele calităţi oficiale (administrativă şi politică) la finalul anului 1934, aflat pe poziţii ireconciliabile cu gauleiterul Danzigului, Albert Forster, Rauschning părăseşte Germania şi se stabileşte, la începutul deceniului următor, în Statele Unite, colindând, între timp, Elveţia, Franţa şi Marea Britanie.

Cuvintele atribuite lui Hitler sunt, potrivit lui Haenel, compilaţii ale discursurilor sale, fragmente trunchiate din Mein Kampf, dar şi citate din scrierile lui Friedrich Nietzsche sau Ernst Junger. Rauschning îl caracterizează pe Hitler drept în permanent conflict cu „propriul său temperament revoluţionar, care îl îndemna să acţioneze cu toată pasiunea, în timp ce înţelepciunea politică îl sfătuia să aleagă drumul mai sigur al combinaţiilor politice”. Visând la un imperiu mondial, care să includă şi continentul american, Hitler „recunoştea”, în faţa lui Rauschning, unul dintre cei mai devotaţi apropiaţi ai săi (sic!), că era „obligat să înfăptuiască acte care depăşesc legalitatea”, lumea neputând fi guvernată decât prin „exploatarea fricii”. „Oamenii simt nevoia să le fie teamă; groaza e cea care îi face să se simtă uşuraţi. Masele au nevoie să tremure!”, ar fi proclamat Führerul, în „amintirile riguros autentice” ale lui Hermann Rauschning. „Suntem nişte barbari, şi vrem să fim aşa. E un titlu de onoare. Suntem cei care vor întineri lumea. Lumea actuală se apropie de sfârşit. Singura noastră sarcină e s-o devastăm”.

Lui Rauschning i-au fost necesare doar câteva întâlniri cu Adolf Hitler pentru a-i „înţelege” animozităţile, resentimentele personale, dorinţa de răzbunare „pentru toţi anii de lipsuri, pentru speranţele înşelate şi pentru viaţa de sărăcie şi umilinţă”.

Răspunzând unor cerinţe ale propagandei mediilor Aliate, prin expunerea veleităţilor de nou ziditor al omenirii, în formule macabre şi, pe alocuri, neverosimile, cartea lui Hermann Rauschning nu poate fi mai „valoroasă” decât oricare alte falsuri ale istoriei universale. În septembrie 1985, săptămânalul Der Spiegel a publicat un articol despre deformarea istorică, de la prima pagină până la ultima pe care o reprezenta cartea lui Rauschning, evocând, în termeni elogioşi, rolul catalizator al istoricului Wolfgang Haenel în a înlătura mistificarea creată odată cu apariţia aşa-ziselor Conversaţii cu Hitler. Falsul revelat i-a determinat până şi pe prestigioşii istorici Ian Kershaw şi Hans Mommsen să fie circumspecţi în a trata cartea lui Rauschning altfel decât ca un material stereotipic de propagandă.

Scrisă de Dragoş Moldoveanu

Autor: Hermann Rauschning
Rating:
Editura: Lucman
Anul apariţiei: 2010
344 pagini
ISBN: (13) 978-973-723-122-2

No related posts.