Irina Bazon

Nume: Irina Bazon

Născută la 23 octombrie 1981, în Vaslui. În prezent, locuiesc în Iaşi. Am urmat studiile Facultăţii de Litere a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, studii finalizate cu lucrarea Nichita Stănescu – poezia ca aventură ontologică (acceptată recent spre publicare). În prezent, lucrez ca traducător. Interese: poezia, filozofia, literatura, iubesc şi arta, îmi place să cânt la pian, să desenez.

Am primit cu plăcere invitaţia de a scrie pe bookblog.ro, alături de acest grup de tineri şi întâmpin cu interes demersul lor. Cred că un astfel de demers va induce transformări. Sunt destui oameni care critică starea de fapt actuală, însă au o atitudine de resemnare, declarând: „Asta e realitatea, nimic nu ne mai miră, nu se mai poate schimba nimic”; dacă ei observă spectacolul de prost gust, tot ei se complac în a lua parte la el, fără a diferi de cinicii care se sustrag oricărei angajări existenţiale, cantonaţi într-un nihilism sec, total necreator. „Realitatea” de care vorbesc ei este de fapt o sumă de imagini şi spectre, secătuite de orice conţinuturi. Cinismul a înlocuit bunul simţ. Îmi amintesc cuvintele unui amic: „Nu poţi fi „boem” în condiţiile în care trebuie să lupţi pentru supravieţuire. Sistemul te pedepseşte aspru dacă îndrăzneşti să i te opui..” Cum se face că într-o societate atât de evoluată ca a noastră totul a devenit o „luptă pentru supravieţuire”? Totul e redus la simpla existenţă (ceea ce exclude aspiraţia profund umană spre câştigarea libertăţii; ţinta ultimă este câştigarea unei comodităţi cât mai aplatizante; o „libertate” primită de-a gata, nu cultivată prin antrenarea unor resurse interioare, ci venită din exterior, e sursa cea mai sigură a unei alcătuiri anarhice, o libertate vidă, de fapt, inexistentă), iar „lupta” înseamnă o confundare cu munca, o activitate mecanizată, mişcare delirantă în gol, pentru a ajunge nişte oameni „realizaţi”, în fond, cât mai „exfoliaţi” de realitate, a căror unică aspiraţie este uitarea (ceea ce duce la depersonalizare, „descărnare”, desacralizare, dezumanizare).

Între timp, tocmai ceea ce ne dă concreteţe ontologică, sensibilitatea, frumuseţea, bunul simţ – şi în lipsa lor, nu poate exista un dialog real între oameni, legăturile dintre ei nu prind consistenţă – sunt realitatea pe care o pierdem, absorbită, înghiţită treptat într-o imensă gură de vid, care este această lume a virtualului, a spectrelor, a fantoşelor lesne manevrabile, ce nu mai există ca agenţi, ci doar ca simple subiecte sau „pacienţi” (de aici statutul de persoane permanent vulnerabile; şi câte nevoi ni s-au creat, pentru a fi cât mai înrobiţi!).

Astfel, ma bucur să mă alătur demersului acestor tineri. Există speranţa că vom reuşi ne trezim din lâncezire potenţilul creator, bunul simţ, să ne redescoperim frumuseţea umană.

Blog personal: irinamonica.wordpress.com

Recenzii

• Ronald Reagan despre distributism (18.02.2010)
• Desfiinţarea istoriei: Cum ne distrug trecutul criticii literari şi teoreticienii sociali (27.01.2010)
• Jamie McDonald – Corectitudinea politică: Deconstrucţie şi literatură (9.12.2009)
• Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (22.10.2009)
• Revenirea la istoria vie – II (16.08.2009)
• Revenirea la istoria vie (15.08.2009)
• Un nou Ev Mediu (5.08.2009)
• Pentru o revenire la firesc: BUNUL-SIMŢ CA PARADOX (23.05.2009)
• Falsa independenţă şi viaţa ca produs – II (26.04.2009)
• Falsa independenţă şi viaţa ca produs (25.04.2009)
• În vidul fragmentelor… (6.04.2009)