Islamul între reformism şi fundamentalism – FECIOARA ÎNCĂTUŞATĂ…

Autor: Ayaan Hirsi Ali
Rating:

“Ciocnirea civilizaţiilor” pare să fie cea mai influentă paradigmă a timpului nostru în interiorul căreia gândim toate fenomenele macro-politice. Însuşi viziunea fukuyamistă s-a pliat treptat parcă pentru a urma cursul sociologiei huntingtoniene. De la “Sfârşitul istoriei” la lucrările ulterioare, Francis Fukuyama abandonează filozofia triumfalistă care l-a consacrat pentru a se ocupa de detaliile sociologiei şi ale imperfecţiunilor democraţiei. Preocuparea pentru modalităţile de a exporta instituţii occidentale în medii extra-occidentale dă de înţeles că există cel puţin o tensiune între democraţia Apusului şi regimurile politice ale altor culturi.

Cartea lui Ayaan Hisi Ali se înscrie tocmai în dezbaterea incandescentă a timpului nostru despre raportul liberalism/Occident versus Islam/fundamentalism. Născută în Somalia anului 1969, Ayaan Magan este fiica unui dizident politic împotriva regimului autoritar al lui Syad Barre. Crescută într-un mediu religios riguros, Ayaan îşi petrece copilăria însoţind periplul familiei sale prin Arabia Saudită şi Kenya. În 1992, forţată de familie să se căsătorească cu un văr din Canada ea reuşeşte să ceară azil politic în Olanda unde va deveni un ilustru promotor al reformării Islamului şi emancipării femeii musulmane. Cu un master în ştiinte politice la Universitatea din Leiden şi cu un loc în Parlamentul olandez figura ei nu poate să nu accentueze vocaţia de militant social. După ce în 2002 a renunţat la islamism pentru a deveni ateu, în 2004 realizează filmul Supunerea (Submission) cu regizorul Theo van Gogh care ulterior va fi şi ucis pentru producţia sa de către un fundamentalist musulman, Mohammed Bouyere. Moartea lui van Gogh a înteţit ameninţările cu moartea la adresa lui Ayaan Ali şi au determinat-o să emigreze în SUA şi să lucreze pentru un grup de expertiză neo-conservator. Acolo ea se integrează mediului jurnalistic drept un fervent susţinăror al politicii Bush de luptă contra terorismului şi de apologet al neoliberalismului. Deasemenea Ali adoptă o poziţie ofensivă în privinţa Iranului şi cere o atitudine fermă din partea guvernului SUA şi a comunităţii internaţionale.

Fecioara încătuşată desfăşoară un crez politico-religios sub forma unor confesiuni articulate în jurul vieţii şi experienţei sale profesionale. Lucrarea porneşte de la ceea ce autoarea consideră a fi o evidenţă. 11 Septembrie nu face decât să arunce o lumină asupra istoriei recente: cele mai multe atentate teroriste din ultimii peste douăzeci de ani sunt opera sau poartă colaborarea unor cetăţeni islamici. Terorismul islamic este rezultatul unei tensiuni produse la contactul dintre Coran şi lumea occidentală. Terorismul nu este decât vârful aisbergului care se ridică peste realitatea anacronică în care trăiesc urmaşii Profetului. Aceştia se văd obligaţi să caute răspunsul la frământările vieţii moderne în texte scrise cu peste o mie de ani în urmă. În contrast cu alte voci moderate care răspund furiei occidentale că Islamul este o religie a păcii, Ayaan Ali găseşte fundamentalismul tocmai în miezul catehismului. Teza este are o sensibilitate weberiană: mai mult decât alte religii mahomedanismul [nereformat] este predispus la despotism. Spre deosebire de Europa de secol XVIII Islamul nu s-a bucurat de un process de reînnoire spirituala şi de reforme. Islamismul, conchide Ayaan ,nu a avut vreodată un Voltaire.

Un loc special în catehismul islamic îl ocupă feminitatea. Modul în care această este tratată se naşte din trei trei atribute ale religiei:

1) relaţia dintre supus şi Allah este una de frică;

2) Islamul nu are decât o sursă morală – Profetul Mahomed. Deşi Coranul stipulează că a fost doar un om, şi nu un zeu întrupat precum Isus, tradiţia ulterioară, Hadith-ul l-a transformat pe Mahomed într-un personaj suprauman şi referenţial moral. Fiecare credincios trebuie să-şi ordoneze viaţa pentru a o imita cât mai bine pe cea a Profetului. În exemplul vieţii Profetului se găsesc fapte care vor hrăni comportamentul tiranic şi poligamic din care credinciosul îşi extrage energia;

3) Moralitatea islamică este dominată foarte puternic de sexualitate. Bărbatului i se îngăduie un mare ascendent asupra femeii căreia îi sunt rezervate gineceul şi viaţa plină în izolare şi interdicţii. Regula numărul 3 rezultă din al doilea precept. Raporturile familiei şi soţului cu tânăra soţie sunt marcate de o neîncredere teribilă în privinţa acesteia. De la circumcizia clitorisului în copilărie şi continuând cu căsătoria forţată existenţa femeii islamice este, conform lui Ali, una mutilată.

Singurul remediu, susţine autoarea, este considerarea Islamului drept o religie incompatabilă cu democraţia şi schimbarea sa radicală. Este condamnată tocmai abordarea nuanţată şi moderată a guvernelor şi societăţilor vestice preocupate de a gestiona grabnica integrare a minorităţii musulmane şi respectul faţă cultura Coranului şi Hadith-ului. Atâta timp cât Europa va continua politica de până acuma ea va sfârşi un paradis pentru ghetto-uri ale înapoierii premoderne şi un catalizator al radicalismului. Statul olandez, ca un caz particular, este condamnat pentru că este tolerant faţă de violenţa domestică în cadrul comunităţilor musulmane. O acuză specială se aduce centrelor care adăpostesc femeile musulmane maltratate de familie. În loc să le ajute să se califice profesional pentru a deveni independente financiar, aceste centre, continuă Ali, se ocupa mai degrabă cu împăcarea dintre fugară şi familia sa. Cărţii nu îi lipseşte şi un ghid pentru fetele care doresc să-şi părăsească familia musulmană pentru a se integra în societatea laică.

Criticii lui Ayaan Hirsi Ali o acuză că nu face decât să exploateze acele prejudecăţi occidentale împotriva cărora se ridica Edward Said. Pentru regretatul Edward Said, Orientul a fost “orientalizat”- el a fost o creaţie a lumii occidentale care avea nevoie de un şablon simplificat. Portretizarea lumii Orientului mijlociu ca un loc al luxului şi tiraniei a conturat o mare parte din plitica metropolelor apusene şi a dus la o spirală a intolerantei. Polemica cu Timothy Garton Ash se aşează pe această dilemă.

Vocile împotriva lui Ali canalizează o serie întreagă de argumente, de la proamericanism şi neoconservatorism la generalizări nedrepte pe care le face bazate pe o traumă personală. Asocierea sa cu o viziunea dur-wilsonistă a administraţiei Bush II ridică întrebări asupra modului în care discursul lui Ayaan Ali se va modifica odată cu posibila schimbare de la Casa Albă, ce presupune marginalizarea neonconservatorismului şi o viziune probabil mai moderată a Washingtonului.

Dincolo de controversele care o înconjoară, lucrarea lui Ayaan Hirsi Ali are un aport deosebit pentru publicul din România insuficient hrănit de către o media preocupată de autohtono-centrism şi de divertisment. La un nivel mai profund, controversele pe care le găzduieşte biografia sa dau seama de potenţialele implicaţii ale convieţuirii a două culturi care înţeleg diferit Cetatea Omului.

Scrisă de Silviu Petre

Related posts:

1. Aproapele tău, musulmanul – SĂ ÎNŢELEGEM ISLAMUL
2. Faţa nevãzutã a Islamului – ISLAMUL, INTRODUCERE ÎN DOCTRINELE ESOTERICE