Comments on: Istoria cu adevărul, obiectivitatea şi pseudo-convenţiile sale – EXISTĂ ISTORIE ADEVĂRATĂ?

By: silviu petre

silviu petre — Sat, 22 Aug 2009 22:45:32 +0000

romanesc, de roman.. voiam sa spun

By: silviu petre

silviu petre — Sat, 22 Aug 2009 22:45:09 +0000

Sunt de acord cu ideea ca istoria nu poate fi doa o colectie de date preluate din izvoarel materiale. Las completa pe Neagu Djuvara parafrzandu-l pe Iorga via Nae Ionescu: isoricul nu ste acela care are o memorie buna ci acela care prezinta o buna intuitie. Istoricul este omul care trebuie sa recontruiasca trecutul fara a avea de multe ori nu toate datele, ci nici macar un crampei de dovezi. Aici intervine imaginatia si deci fictiunea. De aceea orice opera de istorie, ce prezinta realitatea “asa cum a fost” este mi mult sau mai putin un roman. Nu este cred, o afirmatie satirica ci una ce tine de evidentza.
In ceea ce priveste relativismul aronian si filozofia sa asupra istoriei, cred ca afirmatia lui Djuvara este cam pripita si superficiala. Chiar daca unele critici la adresa lui Aron sunt pertinente, Neagu Gjuvara ramane mai ult istoric decat politolog ori filozof. Teza sa de doctorat, o capodopera a puterii de munca ramane clar in urma complexitatii tezei lui Aron din domeniu: “Introducere in filozofia istoriei” din anii ‘30.
Oricum est o carte accesibila si placuta, chiara daca intruziunile biografiei autorului ii dau un iz romanes.

By: Radu Iliescu

Radu Iliescu — Sat, 13 Dec 2008 14:42:46 +0000

Se zice ca daca nu vrei sa obtii nici un raspuns, e suficient sa pui intrebarea prost. Epoca noastra detine probabil cea mai mare acumulare de intrebari gresit puse, foarte suculent domeniu de “cercetare”, recunosc. Adevarul e adesea mult mai usor de formulat.

Intrebarea nu este daca exista istorie adevarata, ci cum anume am putea ajunge noi la cunoasterea ei. Daca raspunsul al intrebarea lui Djuvara ar fi negativ, atunci musai ne-am trezi in fata unui nonsens: TOATA istoria este automat falsa. Or, falsul se defineste in raport cu adevarul, in vreme ce adevarul nu are nevoie de fals pentru a capata consistenta.

Marele paradox al relativismului este pretentia lui de a emite dogme definitive si irevocabile, de tipul “totul este relativ”. Ineptia unui astfel de demers nici macar nu mai este amuzanta.

In cazul istoriei, fireste ca nu putem avea acces la o cunoastere exhaustiva, vazuta ca suma finita a detaliilor (ilustrata cu afirmatia “In timpul rascoalei din 1907 au participat tz mii peizani, va rugam sa ne indicati numele si adresa fiecaruia” din bancul cu acelasi nume), dar e chiar trist ca suma analitica a detaliilor este vazuta ca fiind Istoria. Informatiile non-numarabile si care nu reies automat si implicit din acumularea detaliilor sunt adesea cu mult mai importante, iar la ele putem avea acces fara gres.

Problema este insa una de metoda, si adoptand prejudecata protestanta a suprematiei izvoarelor materiale, cercetarea istorica n-a facut decat sa se amputeze cu de la sine putere de la o buna parte din sensul pe care mersul lucrurilor il contine. O proba suplimentara ca materialismul n-a fost inventat de comunisti, nici pe departe…