Lecţia de îngăduinţă – HOMO AMERICANUS…
Autor: Preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Rating: 
Editura: Christiana
Anul: 2007, ediţia a doua
181 pagini
Cartonată
ISBN: 978–973–8125–88–9
Ceea ce ne propune Părintele Gheorghe Calciu este foarte bine surprins încă din motto-ul lucrării “Homo Americanus. O radiografie ortodoxă“, unde un aforism al teribilului Ţuţea ne face atenţi faţă de virusul “americanizării”, adică, într-o formă mai profundă, faţă de primatul materialist care domneşte în spiritul şi în cultura americană. Antitodotul prevăzut de gânditorul creştin e implacabilul devenirii. Sau mai nimerit ar fi “Ce e val ca valul trece?”
Prima ispită ar fi să credem că la mijloc ar fi vorba de un rechizitoriu stereotip anti-american, o privire plină de reproş îmbibat cu resentiment estic faţă de “fratele” de peste ocean, beneficiar al confortului imediat, dar prea îndepărtat de vreun ideal spiritual şi metafizic. Dar chiar această ispită poate fi evitată dacă am fi atenţi chiar la subtitlul cărţii; o “radiografie ortdodoxă” ne poate duce cu gândul la sinteza dintre două moduri de cunoaştere, prima certificată “medical”, cea de-a doua tributară intuiţiei duhovniceşti. Materialul social şi cultural oferit de eclectica Americă cât şi imensul balast de probleme sunt privite cu blândeţe şi în scop terapie ontologică de părintele Calciu. Chiar dacă demersul său poate părea pe alocuri agresiv, această prejudecată trebuie înlăturată din mintea potenţialului cititor. Căci una este mustrarea, alta este reaua-voinţă.
Un alt pericol asupra căruia trebuie prevenit lectorul este acela al limbajului cu tentă teologică folosit adesea de autor. Este foarte posibil ca nu toţi cei interesaţi de o asemenea perspectivă să fie familiari cu simbolistica utilizată sau cu trimiterile biblice cu care operează părintele Calciu, lucru care ar putea îngreua lectura sau chiar denatura sensul anumitor probleme abordate. De exemplu, apare adesea termenul “satanic”. Mintea neprevenită ar putea renunţa uşor, căci primul argument l-ar plasa pe autor nu mai puţin în categoria “preot nebun”. De aceea, atenţia contextuală este sugestia noastră faţă de această posibilă pripeală, pentru o interpretare corectă, la care însuşi autorul participă cu migală, a simbolisticii din conţinut.
“Gheţar al fricii” este unul din diagnosticurile pe care părintele le intuieşte în imensitatea continentului american. De la masacrele din şcoli până la violenţa legitimată de autoritatea statului, de la sectarismul proliferant până la Constituţia Americană, anti-creştină în esenţa ei, privirea scrutătoare a părintelui aduce în faţa noastră superputerea mondială sub lupa neiertătoare a discernământului duhovnicesc. Şi poate una dintre cele mai grave concluzii este aceea referitoare la utlizarea violenţei: în momentul în care însuşi statul recurge la acte care presupun agresarea individului, pentru rezolvarea unor conflicte inevitabile, atunci şi acesta se simte legitimat să folosească violenţa aproape în orice moment.
Lipsa discernământului este cauza principală a anomaliilor care se petrec în şcolile americane, laolaltă cu răsturnarea ierarhiilor tradiţionale care instituie profesorul cu o autoritate ce nu poate fi pusă la îndoială. Ori drama crimelor ce au şocat întregul continent conţin, în substrat, drama copiilor dezorientaţi şi lipsiţi de un cod moral autentic. Soluţia acestui “demonism social” constă în re-întoarcerea către normele morale fireşti, cele care au la bază experienţa relgioasă şi revelaţia biblică. Demn de reţinut este că acest îndemn nu are tonul unei predici ipocrite făcute din înaltul amvonului, ci are aerul revigorant al unei blânde îngăduinţe.
Poate că cele mai interesante articole revin perechii “credinţă/ştiinţă.”, unde părintele re-aduce în prim-plan controversa dintre ipoteza creaţionistă şi ipoteza evoluţionistă. S-ar putea ca unii foarte scrupuloşi în privinţa detaliilor practice să rămână descumpăniţi, căci articolele cu această temă nu îşi propun epuizarea acesteia, ci ele conţin un îndemn către înţelepciune şi cumpătare al celor care se grăbesc să considere cuceririle ştiinţei ca fiind absolute. Fără a nega rolul acesteia, autorul sugerează că însuşi felul în care se pun întrebările – fără a ieşi din barierele auto-impuse ale legităţii ştiinţei – este defectuos, acest fapt ducând la o perpetuare a unor ipoteze care se rescriu în permanenţă, fără a se adânci în cunoaştere.
Cum spuneam mai sus, volumul de articole ale părintelui Calciu-Dumitreasa este indicat a se lectura cu maximă atenţie şi îngăduinţă, la fel cum acesta, fără a cădea în ispita criticismului arid şi necontructiv, priveşte tiparul proliferant al “omului american”, cinic, hedonist şi excesiv material în orizontul regăsirii şi răscumpărării spirituale a acestuia.
Scrisă de Ştefan Muşat
Related posts:
tocmai acum s-a găsit și Ștefan să-i înjure de virus pe americani, cînd cuvîntul care face legea pe-acolo este nu altul decît swine flu
‘geaba-ncerci să ne dai tot felul de asigurări, tu operezi foarte periculos cu sugestiile, talibanule, musulmanule al ortodoxiei, las’ că te zic io lu’ Pleșu, și-atuncea să te văd, ha!
Acest Ştefan, de-a dreptul anacronic, vetust şi depăşit de goana consumeristă, vine el să ne zică despre un preot de care nu a auzit nimenea! Şi care, culmea impertinenţei, critică pe americani, de parcă noi am fi cu ceva mai grozavi decât ei!
ei, lasă, că ai consumat și tu destul; dacă nu ți-ar fi plăcut, într-ascuns, așa de mult coniacul, n-ai fi acum la cură de… calciu