I found your entry interesting thus I’ve added a Trackback to it on my weblog …

In cele din urma, prietenul meu a obtinut permisiunea sa petreaca, impreuna cu cativa discipoli, trei zile alaturi de cel pe care l-a cautat atat de mult. Dupa ce s-a intors, cineva, un om cu viata curata si multa pricepere in cele inalte, dar care n-a izbutit in viata lui sa gaseasca un maestru spiritual, l-a intrebat: “Si… despre ce ati discutat voi acolo, tu si cu maestrul tau?” “Despre nimic”, a fost raspunsul. Au stat pur si simplu impreuna, au mancat impreuna, s-au rugat impreuna, dar n-au discutat nimic. Absolut nimic.

Aaa, ba da, cat p-aci sa uit. La un moment dat, cand discipolii s-au uitat intrebatori la el, dupa al treilea pahar de Coca Cola, omul cel preasfant le-a zis: “Dar exista Coca Cola si in Paradis.” Asta a fost tot.

Singurele exceptii ipotetice pe care le admit sunt maestrii spirituali din spatiul oriental (poate pentru ca sunt prea departe ca sa le verifici bataia aripilor).

Multumesc pentru poveste.

Eu n-am intalnit in viata mea pasari colibri. Am citit despre ele, chiar foarte mult. M-au pus pe jar cand am aflat ca bat din aripi de 1000 de ori pe minut, si ca unele dintre ele se hranesc cu polen. Dar mi-am dat seama cand am devenit adult ca e o prostie, cum sa bata din aripi asa de tare? Pai, cand se mai odihness aripile acelea? Plus ca e o minciuna sa spui ca o pasare se hraneste cu polen. Doar toata lumea stie ca bondarii si albinele se hranesc cu polen, nu pasarile.

Asa ca am ajuns la concluzia ca tot ceea ce se spune despre pasarea colibri e fals, incepand cu existenta pasarii colibri insasi. Singurele “pasari colibri” de a caror existenta nu ma indoiesc sunt: Mircea Baniciu, Florian Pittis, Mircea Vintila si Vladi Cnejevici. I-am vazut, ii ascult lalaind la drum intins in masina, le citesc biografiile in Wikipedia.

Dupa cum se stie, acestia nu bat din aripi cu frecventa de 1000 de batai pe minut, si nu consuma niciodata polen, ci bere si fleici la gratar. Restul pasarilor colibri sunt simple inventii nascute de minti bolnave, numai bune pentru naivi si gura-casca.

Tu vad ca ai aceeasi problema cu maestrii.

Dar daca tu ai fost mai norocos decat mine, te invidiez.

citii recent o scriere despre maestru si discipoli (Scrisorile unui maestru sufi, de Al-’Arabi ad-Darqawi); cata diferenta de “greutate”, intelepciune, frumusete, utilitate… intre o scriere ancorata in Traditie si una ancorata in mintea unui individ, ca acest Steiner!
(concluzie trasa doar dupa lectura recenzei, nu si a cartii)