Naşterea tragediei

Friedrich Nietzsche... 

Rostul nostru în lume

Printre tezele... 

Nu există decât evoluţionism!

Nu e chiar comod... 

Dimineaţa, înainte de ivitul soarelui…

Dimineaţa, înainte... 

De docta ignorantia

Nicolaus Cusanus... 

  • 4 comentarii
  • Autor - iulia
  • No related posts.

    Octav Popa

    Octav Popa

    Născut în Braşov la 4 august 1989.

    Ce mai, lumea desenează bolte mari, prin eschive şi metatext, atunci când este solicitată să îşi povestească sinele. Toartele unei pungi pline de calificative nu tocmai prietenoase ameninţă să plesnească, revărsând conţinut mojic peste nefericita ţeastă. Puţină neatenţie şi eşti prea evaziv, puţină insistenţă şi eşti obositor, câţiva stropi în plus de sinceritate şi eşti poseur, poetizare excesivă înseamnă „epatez le bourgeois” şi lista continuă fatidic. Voi termina acest paragraf, nu fără a-mi fi însuşit sănătos nota bene-ul, îi voi mulţumi (a fost un şapou util, mi-am intrat în mână şi am realizat, prieteni, primul „eye contact”), şi voi traversa regulamentar către partea mai dificilă a bulevardului descriptiv.

    Sunt cel mai frumos din oraşul acesta! Întotdeauna mi-am dorit să zic asta. Niciodată, desigur, n-am îndrăznit să cer îndeplinirea ei literalmente. Mă aflu, spre melancolia celor mai bătrâni, şi nerăbdarea celor mai mici, la o vârstă fără diferenţe specifice evidente sau temeinic conturate. Citesc, cum fac atâţia, fac facultate (FCRP) alături de alţi două sute, scriu pe unde apuc (mi-am pus pirostriile, de curând, cu revista Luceafărul, ne înţelegem bine, iar aventurile de un articol sunt istorie), cânt la o chitară Ibanez, în stilul simpatic-diletant al camerei mele, sfâşâi cu colţii ochiului House M.D, ţin un blog pişcător şi gătesc cele mai dichisite mâncăruri.

    Recenziile sunt frânturi critice devenite involuntar şiretlicuri. Le scriem, luându-ne (amabili dar nu indulgenţi) la voinicească autorul, pentru a ne autoinvita la petrecerea lui. Poate nu ţinem noi toastul în faţa tortului, dar suntem acolo pentru a-l aplauda sau, după caz, a-l dojeni (iute, părinteşte, dar nu belicos) dacă o zbârceşte.

    Voi profita de lumea caleidoscopică a scriitorilor (ştiinţelnici sau beletrişti), pentru a lua parte la cât mai multe sindrofii şi a semna condica exegezei, punându-le ideile pe divan şi stimându-le în secret îndrăzneala.

    Recenzii

    Comentarii (4)

    Lasa un comentariu

    Nume (necesar)

    Email (necesar)

    Website (optional)

    Comentariu

    Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.

    Do NOT fill this !