Operaţiunea Hollywood
Pe urmele ritualurilor de iniţiere din vechime, filmul a devenit vehiculul inducerii unor obiceiuri de la distanţă. Rezumând o lume pe care nu am avea cum s-o cunoaştem şi să o experimentăm în mod direct, filmul ne învaţă despre societate, aşteptări, credinţă, sex şi iubire sau război. Cartea lui David L Robb: Operaţiunea Hollywood (2004), care a inspirat documentarul omonim al lui Emilio Pacull descrie relaţia dintre Cetatea Filmului, Pentagon, interesele politice şi spectatorul american. Aflăm că industria cinematografică, încă de la cel de-al Doilea Război Mondial, a fost vaccinul psihologic menit a crea o cultură militaristă.
Platoon, Full Metal Jacket, Top Gun, Pearl Harbour scriu cu “cerneala” proiectorului poemul confortabil al spiritului cazon. Aflăm de asemenea că filmele care au ales să prezinte secrete mai puţin plăcute ale armatei americane nu au fost stipendiate de către Pentagon. Vezi GI Jane cu Demi Moore.
Cinematograful precede cazarma şi devine locul de înrolare. Este amuzant să vedem asemănarea dintre cuvântul “pixel”(abrevierea de la pictogramă & element= element de pictogramă/imagine) şi “pixidar/-i”, numele medieval al puşcaşilor. Deşi nu am găsit vreo origine etimologică comună a celor două, alăturarea lor ar trebuie să ne inspire o reflecţie.
Citeşte şi Hollywood’s Dirty Little Secret aici.
Silviu Petre
No related posts.
Pentru supravietuitorii sistemelor totalitare este o surpriza neplacuta insasi imperfectia lumii libere. A mai descoperi si practica manipularii e parca prea mult!
Daca as mai fi asteptat putin as fi dat spre publicare un documentar inca mai bune: recomand cu caldura documentarul Militainment Inc. Se gaseste cu usurinta pe youtube.
http://www.youtube.com/watch?v=fS5dH_4KGa4
deasemenea, pentru cei care sunt pasionati de ceea ce inseamna relatia Hollywood Pentagon recomand cartea istoricului Lawrence H Suid: Guts& Glory. Se gaseste pe Googleboks, si din cate mi-am data seaa este aproape toata, fara multe trunchieri.
Pentru a afla mai multe despre relatia dintre armata si, jocuri video recomand cartea lui James Der Derian: James DER DERIAN, Virtuous War : Mapping the military-industrial-media-entertainment network, (II ed), Routledge/ Taylor& Francis, 2009
James Der Derian, War as game, The Brown Journal of World Affairs, 2003, pp.37-48, http://www.watsoninstitute.org/bjwa/archive/10.1/WarGaming/DerDerian.pdf
In legatura cu comentariul dvs, nu stiu ce sa spun. Unu la mana toate “sublumile” de pe aceasta lume sunt imperfecte. Ca tot ceea ce este omenesc. In alta ordine de idei nu stiu ce mai inseamna . Intr-adevar, America a ajuns infeudata acestui compelx militaro-industrial ghidat doar de ratiuni de profit; cu mult peste nevoile de securitate ale Americii ca natiune.
Reintorcandu-ma la mass-media in general, constat ca si la noi s-a importat ipostaza aceasta a jurnalistului ideologic. Esti contra sau pro cuiva. Nu mai exista ideea unor expuneri balansate. Fiecare trebuie sa se defineasca in functie de cei care dau banii sau sunt la putere. Nasul este cu Basescu; antenistii sunt contra lui Basescu. A fi la mijloc, ar echivala astazi cu a te condamna la blamul tuturor. Esti considerat fie duplicitar fie nehotarat.//
Si ceea ce ma irita inca mai tare este ca politicienii sunt uneori mai moderati si echitabili decat oamenii de media.
Inca o carte misto:
Nick DYER, WITHEFORD, Greig DE PEUTER, Games of Empire. Global capitalism and video games, Regent of the University of Minnesota, Minneapolis, 2009
Ar merita un studiu facut si in cazul romanesc. Evident, noi nu avem un asemenea complex militaro-industrial ca in SUA. /Pentru cei interesati de filmul propagandistic de razboi romanesc recomand articolul:
Călin Hentea, Propaganda în filmul românesc,Revista Flacăra, January 20th, 2010, nr. 1-2 / ianuarie – februarie 2010, http://revistaflacara.ro/propaganda-in-filmul-romanesc/