Atunci când dreptcredinciosul vede o fântână arteziană, sau un cal din rasa Barbe al beduinilor, sau un copil, spune zâmbind: Maşallâh! Ropotul apei aruncate în sus pentru a se risipi în irizaţiile curcubeului e luxul zilelor de vară în Orient. Armăsarul expresiv şi nervos care traversează deşertul, subţire ca un ogar şi gata să te înţeleagă ca un om – ce poate fi mai frumos? Seninătatea paradisiacă a ştrengarului care se fugăreşte cu ceilalţi în praful drumului are farmecul bobocului de trandafir. Maşallâh! Dumnezeu e frumos!
Nimic din ce ni se pare frumos nu... citeste mai mult
Daniel Cristea-Enache – Un om din Est|
Dacă aş fi făcut Facultatea de litere, studiile mele nu s-ar fi încheiat cu vreo analiză în cuvinte noduroase despre isteria poeziei contemporane sau despre proza bolnavă de priapism a începutului de secol XXI românesc. Un oarecare simţ al autenticului m-ar fi îndreptat cu siguranţă înspre o încercare monografică asupra celui pe care, de trei ani, de când l-am descoperit – total întâmplător – îl consider cel mai mare scriitor român, anume Ion D. Sîrbu. Dar, cum n-am făcut Literele, nici... citeste mai mult
Iulia Motoc, Şerban Filip Cioculescu – Manual de analiză a politicii externe|
Se poate pune problema de ce într-o ţară cu atât de mulţi analişti şi comentatori politici mai este nevoie de politologi şi de un demers ştiinţific aferent. Românul pare să se fi născut animal politic într-un măsură chiar mai mare decât cea acceptată de Aristotel. Pentru acesta, calitatea deplină de zoon politikon aparţinea doar unei suprapături subţiri de atenieni aflate peste femei, sclavi şi masa flotantă a metecilor.
Cu o altă rezervă... citeste mai mult
A high-placed terrace on the shore renders a beautiful view of the sea’s breadth and, when the moon is right above, it casts a plein of weak, sweeping twilight on one side of the water. All the rest stands in darkness, and at night the black sea deserves its name.
Să facem un mic exercițiu. Să ne imaginăm „contextul-minim”. Să ne imaginăm o secvență de text, ah, uite chiar una mai sus!, receptată cumva pe un fundal minimalist în care nimic altceva nu este disponibil. Spun „contextul-minim” și nu „contextul-zero” pentru că oricâtă abstracție aș face de orice altceva,... citeste mai mult
Alex Mihai Stoenescu – Istoria loviturilor de stat în România. Eşecul democraţiei româneşti|
Istoria ca datorie
Etosului naţional românesc îi place să afirme o susţinută înclinaţie spre istorie. Cu alte cuvinte, ceea ce ne spunem noi nouă înşine este cât de mult ne place istoria ca întăritor al discplinei noastre zilnice de a urma tradiţia. Spre deosebire de Occidentul materialist care nu face decât să trăiască momentul, dimensiunea românească a existenţei nu este ea însăşi decât sub specie aeternitatis. Într-o... citeste mai mult
Pământ al oamenilor |
“De n-am fi avut suflet,
ni l-ar fi creat muzica.” (Emil Cioran)
În mijlocul deşertului, adunaţi în jurul focului, maurul priveşte către pilotul francez, spunându-i: “Dacă te voi întâlni în afara fortului, te voi ucide. Mănânci salată precum caprele şi carne de porc ca porcii. Femeile tale îşi arată obrazul fără ruşine. Nu te rogi niciodată. La ce-ţi folosesc avioanele, T.F.S.-ul şi Bonnafous, dacă nu deţii adevărul?”
Cât de bogat în trăiri şi profunzimi este acest deşert al arabilor, descoperit de Saint-Exupéry,... citeste mai mult
Are o barbă de ascet, debit verbal mult peste medie şi ţâfnoşenie de militant. E unul dintre cei mai faimoşi cercetători. Se numeşte Aubrey de Grey şi spune că a reuşit să găsească secretul vieţii veşnice. Ca urmare, s-a declarat responsabil de viitorul planetei şi s-a apucat să ţină conferinţe despre cât de cool e să fii etern. Pentru argumentele lui strălucitoare, e foarte probabil ca, acum vreo câteva decenii, Stalin sau Hitler să-l fi luat consilier. Sau să-l fi … omorât. În fine, aruncaţi o privire cu o conferinţă a lui de la TED şi gândiţi-vă –... citeste mai mult
