România privită de la Moscova
În urmă cu ceva vreme, cineva (se) întreba dacă în perimetrul teoretic al geopoliticii, apropriat de perspectiva clasică, mai e loc pentru idei noi. După parcurgerea cărții lui Dughin suntem tentați să răspundem că nu. Edificiul geopolitic ridicat de Dughin este ranforsat îndeosebi cu ideile clasice ale lui Halford Mackinder, Karl Haushofer, Carl Schmitt ș.a. Geopoliticianul rus aduce o serie de corecturi geopoliticii clasice, în acord cu actualul context internațional, care reconfigurează formulele puterii vehiculate de perspectiva tradițională.... citeste mai mult
Ilf și Petrov – Atitudine dispreţuitoare faţă de stomac|
Distinşii analişti şi politologi se înşală când pun relaţiile tensionate dintre Rusia şi România pe seama vitregiilor istorice. Antipatia ruşilor faţă de noi trebuie căutată în romanele umoriştilor Ilf şi Petrov. După cele aproape 800 de pagini savuroase din „Douăsprezece scaune“ şi „Viţelul de aur“, cu peripeţii şi întorsături neaşteptate, iată-l pe Ostap Bender ajuns, într-un sfârşit, la graniţa cu România, împodobit cu aur şi bijuterii sub şuba-i... citeste mai mult
Michel Houellebecq – Particulele elementare|
Limbus puerorum
“When you are young, your potential is infinite.
You might do anything, really.
You might be Einstein. You might be DiMaggio.
Then you get to an age where what you might be gives way to what you have been.
You weren’t Einstein. You weren’t anything.
That’s a bad moment.”
Chuck Barris
Până unde eşti pregătit să mergi cu problematizarea a ceea ce te înconjoară? Noima instituţiei învăţământului, aşa cum cred că a ratat să observe Silviu aici, este în definitiv reglementarea procesului de nesupunere... citeste mai mult
Ȋn ultimii doi ani şi ceva am încercat să îmi răspund la întrebarea: care mai este astăzi opiumul intelectualilor? Ȋn anii când sirenele utopice îţi bruiau posibilitatea de a sta pe calea moderaţiei, parcă răspunsul era mai simplu de dat. Făcând media aritmetică a tuturor reflecţiilor, experienţelor şi lecturilor mele am ajuns la concluzia că, înainte de orice altceva opiumul intelectualilor este acela de a crede că intelectualul vorbeşte în numele tuturor. Că inflaţia sa de lecturi compensează lipsa de experienţă a celorlalte condiţii umane. Că bibliotecile pe... citeste mai mult
Vă invităm, în cadrul festivalului “Namaste India”, la conferinţa “Rabindranath Tagore: Citizen of his Country and of the Universe”, susţinută de către prof. dr. Uma Dasgupta, duminică, 2 octombrie 2011, ora 12:00, la Sala Multimedia MCPN – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Rabindranath Tagore a devenit primul laureat Nobel al Asiei când, în 1913, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură cu volumul “Gitanjali: Song Offerings”, cu o introducere de W.B.Yeats.
Prof. Uma Dasgupta este la ora actuala cea mai importantă specialistă în viaţa şi opera... citeste mai mult
Un mit reîmprospătat cu fiecare ciclu istoric, Mihai Viteazul ne poate fi de folos astăzi într-o epocă postwestphalică. Mitul şi figura istorică a lui Mihai Viteazul reprezintă punctul de joncţiune dintre naţional şi universalism (globalism i-am zice astăzi) în diplomaţia română- Putem vedem aceasta în cearta istoricilor privind modul de interpretare al acţiunilor voievodului comun. Spre exemplu, la începutul carierei sale de istoric, însuşi Nicolae Iorga îl considera ceva mai bun decât un condottier, un căpitan de mercenari. Ulterior, ajuns ’pontif al culturii’... citeste mai mult
Andrei Makine – Viața unui bărbat necunoscut|
Indiferent că i-ai citit o carte sau întreaga bibliografie, Andrei Makine pare un retro. Sau, mai rău decât retro – patetic. Nu are scene de sex, nu îți îneacă mințile în dileme prizabile precum „familia sau cariera”, personajele lui nu toarnă înjurături la fiecare replică, bărbații din romanele lui nu au bicepși mari, femeile povestite de el nu sunt siliconate. În plus, toate romanele lui, terminând cu Viața unui bărbat necunoscut – al optulea tradus în română, sunt pipărate cu aceleași teme & motive... citeste mai mult
