Provocarea culturii – PHILOBIBLON
Director: Doru Radosav
Editor: István Király
Rating:
Editura: Cluj University Press
Anul apariţiei: 2008 vol. XIII)
674 pagini
cartonată
ISBN: 1224-7448
Am fost plăcut surprins să primesc, în calitate de colaborator la cel mai bun blog de cultură din România, unul din volumele Philobiblon destinate recenzorilor din România şi nu numai. Volumul XIII al jurnalului este ultimul din apariţiile sale anuale ce au loc începând cu 1996 şi ni se prezintă ca un cadru format din comunicări internaţionale ştiinţifice şi culturale cu relevanţă pentru scopul transdisciplinar pe care şi-l propun editorii revistei. Fiind publicat în totalitate în limba engleză, jurnalul se bucură, printre altele, de o largă difuzare în reţeaua de schimb internaţional interbibliotecar dintre Bibliotecile Universitare din toată lumea şi, conform unor date pe care editorul-şef al revistei mi le-a comunicat şi pe care îmi permit să le fac publice, înregistrează un profit real. Aceasta spre deosebire de sumedenia de reviste culturale care fac obiectul diferitelor finanţări (de la Consiliul Local etc.) din banii publici şi pe care le poţi găsi depozitate în Gara Cluj-Napoca pentru a servi uzului public sub forma unor coifuri pentru cojile de seminţe sau a unor materiale ce se pun pe bănci pentru a nu te murdări când iei loc în sala de aşteptare.
Prestigiul revistei se află chiar în momentul de faţă într-o continuă creştere datorită acreditării iniţiale „B” pe care a primit-o de la Consiliul Naţional pentru Cercetarea Ştiinţifică în Învăţământul Superior (CNCSIS) şi apoi a acreditării ulterioare „B+”, ceea ce-i conferă statutul de publicaţie pe cale de a căpăta „însemnătate internaţională”. Pe lângă aceasta, unul din cei mai importanţi paşi pe care periodicul l-a făcut în conturarea propriei sale identităţi a fost înregistrarea în baza de date publicată de EBSCO Publishing Co a tuturor studiilor sale. Acestea din urmă apar cu text integral în diviziunea „Academic Search Complete” şi pot fi, deci, consultate contra cost din casa oricăruia dintre noi, sau gratuit din cadrul instituţiilor afiliate EBSCO. Revista a dat dovadă, prin urmare, de o aliniere la standardele internaţionale ale publicaţiilor stiinţifice şi a căpătat importanţă în „exportul” cultural şi ştiinţific românesc şi mai ales clujean.
Volumul XIII propriu-zis este unul masiv, cele peste 650 de pagini reunind 42 de studii din cele mai diversificate domenii: de la filosofie şi antropologie până la studii de hermeneutică bibliotecară şi istorie a arhitecturii. Ca toate celelalte 12 volume anterioare, şi această ediţie cuprinde patru secţiuni majore sub care textele sunt publicate, şi anume Cultură, cărţi, societate, Biblioteconomie, Colecţii speciale ale bibliotecii şi Miscelaneu. Prima secţiune are ca temă principală viaţa în diferitele sale ipostaze, dintre care cele două pe care se pune accentul sunt cea trăită şi cea muribundă. De menţionat ar fi aici studiul întreprins de profesorul István Fehér despre relaţia dintre creştinism şi fenomenologia heideggeriană a vieţii factice, precum şi texul lui Radu Chiriţă de la Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”, care susţine că dreptul la viaţă nu este o libertate şi, prin urmare, nu există o metodă validă din punct de vedere juridic prin care cineva ar putea renunţa la acesta.
Secţiunea Biblioteconomie doreşte să prezinte în fapt o „hermeneutică bibliotecară” care se deschide printr-un text de prezentare a principiilor fundamentale ale „marketingului bibliotecar”. Autorul Ionel Enache analizează aici aplicarea marketingului la domeniul vast al culturii şi susţine în acelaşi timp că mediul bibliotecar este marcat de „controverse şi scepticism” privind modalitatea în care această aplicare ar trebui efectuată. Deopotrivă, secţiunea următoare prezintă patru texte de biblioteconomie şi istorie a acesteia, din care unul destul de interesant este cel al Dianei Hotea, care studiază modul în care clasificarea zecimală a fost analizată de Lucian Blaga şi cum anume a reprezentat introducerea acesteia în sistemul bibliotecar românesc o mai bună clasificare a colecţiilor fiecărei biblioteci.
În fine, ultima secţiune a volumului ne prezintă o serie de texte şi recenzii ce adoptă un număr diversificat de tematici. De exemplu, fragmentul cu tente beletristice al Irinei Petraş din textul de dimensiuni mai mari întitulat „Casa, locul Vieţii” ne prezintă, în cheie eliadiană, visul ca şi loc privilegiat prin faptul că acesta rămâne mereu personal. În acelaşi stil beletristic, Raluca Soare personifică clădirile istorice din Cluj, numindu-le „martori tăcuţi” în contrast cu aglomeraţia ce are loc în jurul lor şi printre ele. Clădirile se ridică în timp şi spaţiu şi ajung să coincidă oarecum cu instituţia pe care o reprezintă la un moment dat. Să lucrezi timp de mai mulţi ani într-o clădire istorică înţeleasă în acest sens nu poate să nu afecteze în niciun fel pe cel care prestează efectiv munca, iar acest lucru este evident din ultimele texte ale volumului editat el însuşi într-o astfel de clădire (Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj).
Pasul firesc pe care publicaţia Philobiblon îl are de făcut în continuare este explicitat într-una din antologiile acesteia (Hermeneutica Bibliothecaria, vol. IV, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 120) în care se face publică intenţia acreditării ISI a jurnalului clujean de factură internaţională. Şi noi considerăm la fel de firească această intenţie şi îi urăm publicaţiei succes în demersul său.
Scrisă de Cristian Hainic
Related posts:
