România lui Ion Varlam – PSEUDO-ROMÂNIA: CONSPIRAREA DECONSPIRĂRII
Autor: Ion Varlam
Rating: 
Cei care au trăit luptele anilor ’90-’92, îşi mai aduc poate aminte că unul din motivele pe care Ion Iliescu şi oamenii săi “de bine” le invocau în sprijinul rămânerii vechilor cadre comuniste la putere era acela că: “nu avem oameni.” Cu excepţia lui Emil Constantinescu şi a celor “15000 de specialişti” pe care i-a promis fără să-i şi livreze – sau poate că i-a livrat la export, în valurile masive ale emigraţiei ultimului deceniu -, toate garniturile cultural-politice care s-au succedat la putere de atunci şi până acum au fredonat acelaşi refren: “nu avem oameni.” Acest tip de discurs ajută de fapt la evacuarea, exilarea, executarea silită şi cenzurarea oricărui “om” inoportun. Şi orice om care vrea să facă ceva e inoportun pentru “elita” României de azi, care a ajuns “elită” tocmai pentru că s-a îngrijit ca în România să nu mai fie “oameni”. Crimei i se dă un aer de fatalitate: materialist-dialectică ieri, globalizantă astăzi. Sub comunişti, analfabeţii au ajuns profesori universitari din cauză că profesorii universitari au fost lichidaţi sau trimişi să facă munca analfabeţilor care le-au luat locul. Sub neocomunism, fiii, nepoţii şi finii analfabeţilor ajunşi profesori universitari au avut grijă să obţină monopolul mediatic pe care l-au convertit în monopol instituţional. Şi monopolul instituţional îl folosesc tocmai pentru a se asigura că România nu mai are oameni, ci doar slugi.
Unul dintre oamenii care se încăpăţânează să îşi facă auzită vocea în România e şi Ion Varlam, un nume pe care nu îl veţi întâlni printre cele ale invitaţilor la talk-showurile iluştrilor noştri intelectuali sau analişti politici. Cartea pe care o semnalez acum, Pseudo-România: Conspirarea Deconspirării a apărut în 2004. Ecoul ei a fost vătuit. Şi totuşi, Ion Varlam e o persoană care, prin origine, educaţie şi destin, ar fi trebuit să facă parte din rândul elitei noastre. Născut în 1938 într-o veche familie boierească în al cărei arbore genealogic se împletesc bani ai Craiovei, Cantacuzini, Rosetteşti şi Ştirbey, trecut încă de tânăr, de la 14 ani, prin închisorile comuniste, plecat apoi în Franţa unde a studiat Dreptul la Sorbona dar şi la Institutul de Ştiinţe Politice unde i-a avut ca profesori pe Raymond Aron, Maurice Duverger sau pe Helene Carrere d’Encausse, implicat în lupta anticomunistă a exilului românesc alături de Ion Raţiu, Ion Varlam ar fi trebuit să fie unul din oamenii care conduc România de azi. Sau măcar unul din sfătuitorii celor care conduc România de azi. Dar nu e.
Mai mult, cartea pe care o recenzez a apărut cu o întârziere de patru ani, după ce a fost refuzată de şapte edituri pe motiv de FRICĂ sau din cauză că editorul “nu editează texte în care sunt atacaţi prietenii săi şi ideile lor”. Corect. Dar insuficient. Insuficient în momentul în care prietenii noştri şi ideile lor au contribuit la edificarea unei Românii în care se cântă în cor “dilema veche”: Iliescu sau Vadim, Băsescu şi/sau Iliescu. FSN sau FSN? Sau, poate, puţin… FSN?
Pentru că vina lui Ion Varlam, motivul pentru care cartea aceasta trebuie citită de noi şi îngropată de ei, este că e un autentic om de dreapta, un conservator. Un boier conservator la a cărui apariţie sar pernele de sub dosurile vătăfilor aşezaţi în capul mesei. Analiza pe care o face Ion Varlam României de azi e necruţătoare, lucidă, bine ancorată istoric şi, tocmai de aceea, cu potenţial vindecător. Conform lui Ion Varlam, trebuie să distingem între România, anti-România şi pseudoRomânia. O expresie a acestei distincţii ne oferă chiar Ion Varlam în motto-ul cărţii: “Asta nu este ţara noastră, este ţara lor! România cea frumoasă şi bogată ne-au furat-o comuniştii în 1947. Aceea este România noastră şi pe aceea o vrem înapoi. Badea Gheorghe Timiş din Borşa, 1992.”
Aşadar România e România veche, România organică. Anti-România e România comunistă:
“Anti-România a înlocuit România atunci când aceasta a devenit o posesie sovietică, direct administrată de împuterniciţii Moscovei. Adevărata Românie a dispărut (…) Înfăptuirea acestei Anti-Românii sovietice şi marxiste, cu aferenta desfigurare a românilor – cerută de turnarea lor în şabloanele ‘omului nou’ şi a ‘naţiunii proletare’ – a fost cauza celor mai cumplite suferinţe prin care poporul român a trecut vreodată.”
România a supravieţuit, în aceste condiţii, doar la nivelul României profunde, al exilului interior sau exterior:
“După proclamarea oficială a Anti-României, la 30 decembrie 1947, autentica Românie a supravieţuit la nivelul esenţei, ascunsă sau departe de ţară.”
După 1989, această Anti-Românie nu a fost lichidată cu adevărat, şi de aceea nici nu locuim în adevărata Românie, ci într-o Pseudo-Românie:
“Atâta vreme cât condiţia prealabilă şi obligatorie a reînfiinţării României autentice – lichidarea Anti-României – nu va fi îndeplinită, nu va exista decât o Românie de impostură, Pseudo-România.”
De perpetuarea acestei Pseudo-Românii se fac vinovaţi, după părerea lui Ion Varlam, atât vechile cadre comuniste, cât şi noile elite propovăduitoare ale ideologiilor neomarxiste şi neoconservatoare la modă. Într-o cultură dominată de vedete, adică de oameni dependenţi de sistemul publicitar şi de instituţiile care îi clonează, Ion Varlam vorbeşte ca un om liber, cu acea libertate pe care ţi-o dă înrădăcinarea în cuvântul viaţă şi adevăr. Şi asta nu e puţin lucru. Nu trebuie doar să-l ascultăm, ci să-i şi urmăm exemplul.
Scrisă de Mircea Platon
Related posts:
M-as bucura sa vad pe bookblog restituita, la nivel de recenzie, literatura temnitelor comuniste. Nimeni nu stie nimic despre Anastasie Berzescu, despre Gheorghe Andreica, despre Ioan Gavrila Ogoranu. Paul Goma risca sa fie in cativa ani un ilustru necunoscut. Trebuie facut ceva in privinta asta, atat cat se poate face.
[...] PseudoRomania, Ion Varlam – recenzie de Mircea Platon Posted on decembrie 22, 2008 de Ilie Catrinoiu PseudoRomania: CONSPIRAREA DECONSPIRARII de Ion Varlam, recenzie de Mircea Platon pe Bookblog.ro. [...]
Radu, ma tem ca nu vei vedea niciodata asemenea lucru publicat in mod decent. Dupa cum bine stii, multi dintre cei de prin temnite au fost nici mai mult, nici mai putin decat legionari. Iar asta ii descalifica instantaneu in fata politiei corectitudinii politice …
Banuiesc. Dar nu izbutesc sa gandesc in termenii astia. Nu ma intereseaza foarte tare daca unii dintre cei pe care comunistii i-au torturat si omorat au fost legionari, sau liberali, sau taranisti. Au fost oameni, si au dreptul la memoria noastra.
Daca ne ghidam dupa reperul asta “infailibil”, atunci hai sa-i izgonim din istoria culturii si pe Ionesco, Cioran, Eliade, Lovinescu… Cred ca printre legionari unii merita atentie, pentru ca omul este deasupra unei adeziuni politice vremelnice.
Radu Iliescu e genial ca de obicei. ARE DREPTATE.
Mda. Recent, un lider israelian a zis si despre Hitler ca e genial, lucru care n-a prea socat prin partile locului, sionismul fiind frate geaman cu nazismul.
Ar trebui sa ma simt bine sau sa ma simt rau?
Eu un lucru nu inteleg … referitor la comentatorul numarul 5. De unde obsesia asta frenetica pe vajnicii nostri dreptaci contemporani cu “gnosticismul”? Fie aveti o problema serioasa in intelegerea fenomenului acela (extrem de eterogen), fie l-ati luat prea in serios pe Culianu (serios, nu e omul care sa fie citit precum un evanghelist). Exista atatea valente clasice ale gnosticismului, incat imi e si rusine ca trebuie sa mentionez faptul ca nu exista, in sine, un “gnosticism”. Dupa cum nu exista nici un “paganism”. O varietate de scoli, din care unele cvasi-crestine, altele neoplatonice, hermetice, alchimice, mithraice s-au intitulat drept “gnostice” datorita caii pe care se gandeau sa o urmeze pentru a atinge Sacrul, nu datorita vreunei frapante sinteze comune.
Multe dintre scolile (peiorativ intitulate de catre altii) “gnostice” sunt destul de respectabile din punct de vedere traditional, putandu-se compara fara nici o grija cu celelalte grupari initiatice ale acelei perioade.
Tiparul acesta, un sablon reductionist al gandirii, prin care intitulam “gnostic” ceea ce nu ne place este exact modalitatea folosita de neoconii pe care ii respingeti cu atata fervoare. V-as recomanda si alte carti serioase in afara celor ale lui Culianu …
Asa e. Gnosticismul nu se poate intelege decat din perspectiva esoterica. Altfel, e o categorie filosofica in care se poate pune cam tot ce nu ne place, cum facem indeobste cu pubelele menajere.
Ai perfecta dreptate, Radu. M-am saturat de toti politologii-de-debara care folosesc “gnosticismul” pe post de pubela ideatica. Ii vezi pe toti cum includ in “gnosticism” tot ceea ce le vine la gura: comunism, globalism, fascism, antisemitism, sionism … lucruri total diferite intre ele si lipsite de orice legatura cu “gnosticismul”.
nu prea am nicio problema serioasa cu intelegerea fenomenului. si sfantul maxim marturisitorul, evagrie ponticul sau clement alexandrinul se refera la mistica crestina ca la o gnoza (adevarata cunoastere. gnosis) pentru ca exista o “gnoza” crestina, dar exista si o “gnoza” heterodoxa si anticrestina care se numeste gnosticism. prin “gnosticism” se intelege clar gnoza heterodoxa (falsa cunoastere). e greu de bagat la cap?
radule, te-am laudat prea mult si devii gnostic (sa ma ierte horia ciurtin pentru “sablonul reductionist al gandirii”). cum adica “Gnosticismul nu se poate intelege decat din perspectiva esoterica”? te referi ca un crestin nu intelege ce e gnosticismul pentru ca nu il practica? nu il practica dar asta nu inseamna ca nu stie ce e gnosticismul si nu poate sa se apare de gnosticism.
s-o fi plictisit horia ciurtin de eric voegelin si alti asemenea “politologi-de-debara”, dar eu nu m-am saturat. e vreo problema???? …. “politologi-de-debara”… auzi si tu….
Si eu tot despre “gnosticismul” heterodox vorbeam. Si Radu, banuiesc. Tocmai pe el il aparam de spumele matale de la gura … Foarte greu poti cunoaste din exterior o cale spirituala. Sau o poti cunoaste superficial si emite pareri la fel de idioate. Cam cum faceau crestinii europeni ajunsi prin India, numindu-i pe bietii hindusi drept “idolatri” si “inchinatori la demoni”. Asta e imbecilitate in stare frapanta. Nu cred ca poti arunca la pubela trairii religioase o gramada de traditii, doar fiindca ti se par matale -de la departare- ca anti-crestine. A-crestine, da. Anti-crestine, nicidecum.
Si apropos, pseudo-dreptacii gen Voegelin ma plictisesc. Foarte tare
Hai sa iti zic ceva amuzant despre cat de mult te poti baza pe scrierile lui Voegelin referitoare la gnostici. Pe vremea cand el isi scria cartuliile ultra-critice la adresa heterodocsilor, libraria de la Nag Hamadi (principala sursa de prima mana despre gnostici) nu fusese inca pusa la dispozitia publicului pe scara prea larga (stii, e cam greu sa traduci in secolul XX din limba copta la modul intensiv). El a folosit doar scrierile parintilor crestini (care erau si ei critici) si multe alte surse de mana a doua (de pilda Plotin, care e si el impotriva gnosticilor). Voegelin nu a apucat sa vada evangheliile gnostice in traducerea lor consacrata, ci doar argumentele rivalilor lor, pline de invective …
E ca si cum eu acum m-as apuca sa scriu niste eseuri in care te injur pe tine, spun ce imi trece la gura, doar de dragul de a te combate. Peste 2000 ani un tip care vrea sa scrie o carte gaseste ce am zis eu despre tine si hotaraste (doar pe baza scrierii mele) ca ai fost un tip oribil. Ti se pare corect?
Cam asa au facut si cu bietul Imparat Iulian (“apostatul”). Critici din texte la mana a doua. Asta nu e o metodologie prea kosher.
In plus, Voegelin a folosit multe din argumentele lui Hans Jonas si de Lubac. Nu a adus chiar asa de multe in critica “cruciata” a gnosticilor.
da, bine. deci am aflat ca am si spume la gura. eu nu l-am acuzat pe radu ca e gnostic, ci doar ca poate sa cada in gnosticism. si eu, si tu, si oricine poate sa cada in gnosticism. e foarte usor sa cazi in gnosticism.
si daca o sa studiezi mai bine gnosticismul o sa afli ca el are si o variatie de directii ANTI-CRESTINE, desteptule, nu numai a-crestine. si satanismul e o cale spirituala si e ANTI-CRESTIN.
2. daca mintea ta ingusta a inteles ca eu dau in vreo religie, atunci te anunt ca te inseli. nu invinovatesc si nu dau cu pietre in nicio religie, in nicio cale spirituala. sa spun ca gnosticismul are o variatie de teme ANTI-CRESTINE, nu inseamna ca dau cu pietre in gnosticism.
3. si nu mai vorbi cu alaturari de cuvinte care nu acopera nicio realitate – “cvasi-crestin”. or crestin, ori necrestin. de “cvasi-crestin” nu am auzit. Plotin nu a fost “cvasi-crestin”, nici anti-crestin, a fost ne-crestin.
4. spui ca gnosticismul nu are nicio legatura cu comunismul. e doar parerea ta.
sarbatori fericite.
Pai am studiat destul de bine gnosticismul. Evangheliile gnostice, referintele crestinilor la el, referintele “paganilor” la el, interpretarile moderne (iar aici nu doar Voegelin si Culianu care sunt absolut insuficienti). Cum zicea si Radu, gnosticismul e tare greu de inteles dintr-o perspectiva exoterica. In sine, el s-a constituit ca un tip de esoterism. Cateodata alunecand spre “paganism”, cateodata spre crestinism, el nu poate fi raportat de-a gata la un singur set de valori si pe un singur plan.
Te-as contrazice in legatura cu “satanismul”. Cea mai cunoscuta ramura a satanismului, respectiv cea lansata de Anton Szandor la Vey prin organizatia Church of Satan, nu e deloc o cale “spirituala”. E ateism in forma sa cea mai bruta si vulgara. Atata doar ca ei folosesc denumirea de “Satan” ca pe o provocare la adresa crestinismului. Iarasi folosesti un sablon unic … exista mai multe “satanisme”. Exista satanism de tip La Vey, de tip luciferian, satanism “clasic”, satanism gnostic (aici stiu ca exulti, dar e o chestie diferita de cea pe care o ai in minte) si naiba stie cate alte prostioare de scoli dezaxate … Majoritatea lor nu pot fi cai spirituale, ci doar anti-spirituale sau chiar contra-spirituale. Caci orice cale spirituala (autentica) duce intr-un singur loc, iar acela e Divinitatea.
Apropos … nu exista “cvasi-crestin”? Si atunci marea majoritate a “crestinilor” din ziua de azi ce sunt? Botezati, declarati crestini, facatori de matanii si ducatori la Biserica (la Pasti si Craciun), insa aproape deloc crestini in spirit. Sa ii numesc ne-crestini? Sa ii numesc crestini? Eventual cu orientare incerta
frate horia, hai sa lasam flecareala si sa citim cartea asta despre care spune nenea Platon. Traim vreumuri cand lichelele si politicienii sunt deopotriva “telectuali de elita” iar noi suntem poporul indaratnic. Ce facem cu elita deteritorializata si slugarnica fata de IMPERIU? Ea ne vrea androizi ai noii lumi si noi ii vrem oameni normali. Din acest antagonism trebuie sa iasa OMUL DESAVARSIT, OMUL INRADACINAT SI TRADITIONAL.
Dar totul depinde de noi daca urmam exemplul boierului Varlam. Daca nu, aliluia si-un praz verde cu cultura in care ne-am nascut.
Maestre, nu eu sunt cel care flecarea anterior. A arunca etichete, dupa ureche (sau dupa Voegelin), e o forma dubioasa a flecarelii. Stii, candva comunistii foloseau o abjecta limba de lemn, impartind etichete elucubrante in stanga si mai ales in dreapta. Pe vremea lor erau infierati “burghezo-mosierii”, “imperialistii capitalisti”, “asupritorii burghezi” etc. Se pare ca si “dreapta” cu care multi dorim a ne indentifica foloseste -mai nou- un set similar de etichete absolut stupide. Astfel, noi ne apucam sa infieram cu manie ne-proletara “gnosticii”, “globalistii”, “elita deteritorializata”. Cat timp vom continua sa urlam in aceeasi maniera socialista noii “dusmani de clasa”, dreapta pe care o dorim renascuta va fi mai moarta decat oricand. Un demers intelectual serios nu se poate baza pe etichete si alte constructii artificiale …
Tu nu palavragesti, spui doar niste enormitati mai mari decat tine. Stai in banca ta acolo si taci ca bati campii rau.
Ai citit mult, ai studiat, nu contest. Dar mai si mediteaza la ce citesti, mai roaga-te, mai trage o gura de aer in piept, mai izoleaza-te intr-o manastire daca vezi ca nu iese nimic.
Ca nu se intampla nimic tragic daca ii spui unui EMO ca e “pagan”, nu se intampla nimic daca ii spui unui comunist ca e “comunist”. Asta sunt ei si trebuie sa le spui pe nume. Am aruncat etichete si acum, nu?
Tu nu intelegi paradoxurile crestinismului, si se vede. Un crestin numeste raul, dar in acelasi timp fapta lui indrepteaza acel om sau acea stare de lucruri/fapte posedata de rau.
Aoleu. Ai alaturat “comunist” si “pagan” ca si cum aceste doua etichete ar fi la fel de oripilante sau ar fi ambele negative. Si da, “pagan” e o eticheta. Nu exista nici o religie sau curent spiritual intitulat “paganism”. Aceasta este o eticheta aplicata de cativa teologi crestini (rauvoitori si sofisti pe alocuri) pentru a denumi peiorativ si reductionist o grupare eterogena de credinte ne-crestine.
De unde pana unde ingamfarea asta fata de “paganism”? Crezi ca religiile cuprinse in cadrul acestei nefericite etichete nu erau capabile sa ofere mantuirea? Ar fi amuzant doar sa te uiti cat a preluat crestinismul (atat teologic, cat si ritual) din cultele antice ce l-au precedat. Oare unde ar fi fost teologia crestina fara niste “pagani” ca Aristotel si Platon? Puteai sa iti iei adio de la Sf. Augustin daca nu exista scoala neoplatonica si puteai sa astepti mult si bine dupa scolastici daca Aristotel nu era (re)descoperit de Occident pe filiera islamica.
Eu nu iti recomand sa te izolezi intr-o manastire, precum mi-ai recomandat matale. Singura mea staruinta este sa te izolezi intr-o biblioteca si sa stai acolo pana iti clarifici conceptele si reperele.
Ma desteptule, nu mai muta subiectul discutiei si nu imi mai baga in gura lucruri pe care nu le spun. Nu am spus de Aristotel si Platon nimic. Am spus de EMO ca paganism. AI INTELES?
Simte-te bine, esti citit. Te simti bine acum? Dar pe cata informatie ai, pe atat esti de prost.
Trebuie sa si intelegi ceva cand citesti teologie. Tu nu ai inteles nimic.
Nu mai discut cu tine ca nu am cu cine. Si nu inteleg de ce te bagi in seama fara motiv. Platon nu a facut recenzia asta ca sa intervii tu cu nulitatile pe care le spui. Pa.
Exact ce incercam sa demonstrez
Pa pa.
[...] – pana la masivul sau volum de dialoguri, publicat de curand la editura VOG si intitulat “Pseudo-Romania. Conspirarea deconspirarii“. Dupa opinia mea de om strain de activitatea politica (eu si politica – “Ca fait deux”), [...]
[...] – pana la masivul sau volum de dialoguri, publicat de curand la editura VOG si intitulat “Pseudo-Romania. Conspirarea deconspirarii“. Dupa opinia mea de om strain de activitatea politica (eu si politica – “Ca fait deux”), [...]