Ronald Reagan despre distributism
Pare incredibil, dar, înainte de a cădea sub influența nefastă a neoconservatorilor, Ronald Reagan a susținut distributismul: „Vreau să cred că în viitor vom vedea în SUA și în întreaga lume occidentală o tendință crescândă către pasul ce urmează în mod logic: etapa lucrătorilor proprietari. Este o cale demnă de un popor liber…” – afirmă acesta încrezător că „energia și vitalitatea eliberate de acest capitalism popular – piețe libere și deschidere, competiție robustă și răspândirea largă a mijloacelor de producție – poate să fie de folos națiunii noastre.”
Câteva cuvinte despre distributism*
Distributismul (numit de alți conservatori și „statul proprietarilor” sau „capitalism popular”) însemnând economie la scară umană, ceea ce presupune „remoralizarea piețelor, relocalizarea economiei și recapitalizarea nevoiașilor” (Phillip Blond), se plasează la antipodul capitalismului corporatist. Acesta din urmă coexistă inseparabil cu socialismul etatist, pentru a reuși să-i suprime omului de rând orice șansă de a deveni un lucrător-proprietar independent. Capitalismul monopolist (care, ca o consecință logică, anulează piața liberă) presupune centralizarea capitalului, nu distribuirea lui, deci concentrarea acestuia în mâinile unui restrâns grup de oligarhi financiari. Statul intervenționist, în complicitate cu aceștia, determină „reproletarizarea” și înrobirea oamenilor de rând. Utopia globalizării și a socialismului mondial va putea fi astfel transpusă în viață prin cele mai eficiente mijloace reprezentate de capitalismul neoliberal corporatist și statul leviathan – și ingineriile ideologice implementate de acesta -, în cadrul cărora omul devine o ființă slabă și dependentă, o piesa de schimb, o ființă dezrădăcinată, „decontextualizată”.
Corporațiile sunt forme de socialism, care încalcă principiul subsidiarității, afirmat de personalismul creștin, pe care se bazează distributismul. Libertatea omului nu este un „drept” furnizat și asigurat de către o instanță exterioară, străină, ci vine din miezul interior al identității sale, din ceea ce constituie unicitatea sa ca persoană, ca ființă creatoare și din posibilitatea de a-și manifesta însușirile, darurile; distributismul reafirmă și restaurează această valoare a omului, calitatea sa de om demn, hotărât și responsabil, capabil de a se autoguverna, fiindcă doar mica sa proprietate îi poate da stabilitate, echilibru și rost. Distributismul îl restituie determinărilor firești, constituite din familie, realități locale, comunități organice, restabilind punțile firești de legătură între oameni, în comuniune, precum și diferențele reale, opunându-se utopiei societății globale. Distributismul a existat în România și a fost practicat cu succes în perioada interbelică. Cu atât mai lesne ar putea fi aplicat astăzi, în condițiile în care dispunem de o avansată dezvoltare tehnologică. După cum a spus John Médaille în cuvântarea ținută la lansarea cărții Economia libertății. Renașterea României profunde, la care am avut plăcerea să asist, nu avem nevoie de rețete și soluții din afară, trebuie doar să ne reamintim că avem un potențial și să-l reafirmăm, chiar dacă în comunismul de ieri și în neocomunismul de azi s-a încercat asiduu ștergerea din conștiința noastră a acestui potențial. Străinii – afirmă, pe bună dreptate, John Médaille –, ar trebui să vină la noi să învete mai curând decat să dea lecții.
*a se consulta excelenta antologie Economia libertății. Renașterea României profunde, îngrijită de John Chrysostom Médaille şi Ovidiu Hurduzeu, apărută în noiembrie 2009 la Editura Logos.
Related posts:
