Rostul nostru în lume
Printre tezele lansate la o vreme de literatura de anticipaţie era una mustoasă şi înfiorătoare: oamenii ar putea fi folosiţi de nişte extratereştri practici şi îndrăgostiţi de rentabilitate după cum exploatăm noi găinile şi porcii. Adică pentru ouă, carne, şorici. Crescuţi cu cruzime şi în cele din urmă abatorizaţi, oamenii ar dispărea ca John, Jean şi Ion, reduşi la subproduse cuantificabile. Ouă, carne, şorici – de ce nu? Paradoxul unei civilizaţii hipertehnologizate e răspunsul la întrebarea: Ce e mai scump, un om sau un robot? N-are sens să produci roboţi când sunt oameni capabili să facă tot ceea ce face o maşină, mult mai ieftin şi aproape la fel de bine.
Trecând peste aspectul pe alocuri scabros al ficţiunii literare, ideea fermelor de oameni nu e atât de elucubrantă pe cât pare. Dacă admitem că în capitalism forţa de muncă (adică John, Jean şi Ion) e o marfă, iar mărfurile se produc, se cumpără şi se exploatează, nu văd de ce nu s-ar produce, pe lângă cherestea, mătase, porumb şi cafea, marfa numită oameni. După al doilea război mondial Franţa şi-a deschis larg porţile pentru imigranţii maghrebini şi africani. Nu pentru toţi, numai pentru cei suficient de şcoliţi ca să ocupe posturile pe care francezii de souche nu le mai voiau. Marea Britanie, Olanda, Belgia, apoi ţările nordice, i-au urmat exemplul.
Numai că imigranţii africani şi asiatici veneau cu nişte hibe de fabricaţie majore, care la început n-au contat, atât de mare era cererea, dar în timp au devenit iritante. Odată că sunt negri, galbeni, deci diferiţi sensibil ca design de modelul de circulaţie europeană. Apoi se încăpăţânează să rămână cu rădăcinile spirituale aiurea, pretextând fie islamul, fie alte valori tradiţionale, când tot ceea ce se aşteaptă de la ei este să fie mai ieftini decât nişte roboţi şi dacă se poate tot atât de buni. Aici, cred eu, intervine serios rolul nostru. Cum al cui? Al nostru, al românilor.
De ce să aduci marfă din Indiile de Vest, sau de la alt capăt al pământului, când poţi avea propria ta fermă de oameni: România în Uniunea Europeană. Avantajele sunt imense. Produsul e perfect alb, deci se dizolvă complet în peisaj. Matricea spirituală e creştinismul postmodern, adică perfect adaptabil la cultura supermarketurilor, pune mai multe probleme învăţatul unei pisici să-şi facă nevoile la cutiuţă decât românul la muncă în Vest. Plus că n-ai să găseşti cât ai căuta pe cineva capabil să-şi uite limba şi să se urască mai mult cum se urăşte românul pe sine. Scandalurile cu ţiganii sunt normale, în mod evident nu i-au luat în calcul, iar occidentalii sunt consumatori pretenţioşi, imediat îţi dau marfa în garanţie să le-o schimbi, ba îţi mai fac şi reclamă proastă.
Suntem în criză, sau într-o perioadă pe care politicienii o numesc aşa. Eu habar n-am, poate e o reaşezare, poate luăm o pauză şi o mai lăsăm baltă cu împrumuturile aiurea, şi mai învăţăm că nu ne trebuie orice tâmpenie. Poate e începutul sfârşitului. Văd însă că ţara asta ia apă pe la colţuri, scârţâie din toate încheieturile, şi nimic nu mai e cum a fost. Încolonaţi doi câte doi, medicii pleacă din ţară, şi nu apare niciun cod roşu în sănătate, primul medic al ţării pare chiar să se bucure, că oricum 40% din diagnosticuri erau greşite, zice el. Lefurile mizerabile ale profesorilor pierd 25%. Normal, primul profesor al ţării zice că oricum la calitatea care era în învăţământ, n-avea cum să fie altfel. Dacă scad salariile la stat, scad şi la privat, cu-i nu-i convine n-are decât să plece să se angajeze în altă parte. De ce francezii spun că e mai multă criză în discursurile politicienilor decât în realitate, în vreme ce în românica proporţiile frizează carnavalescul?
Eu cred că fermierii s-au supărat pe noi. Nu mai dădeam randament. Avem 2,7 milioane de roboţei în străinătate. Suntem tâmpiţi dacă ne bucurăm că trimit ceva acasa, nişte bani care zornăie în consum şi din care nu se nasc afaceri, nu apare creştere economică. Doar supravieţuire. Concomitent, susţinerea pe care o aduc sistemelor din Vest este autentică, şi în detrimentul ţării natale. Dar nu erau destui, aşa că mai trimitem alţii. Se pregăteşte noul puhoi de imigranţi, avem şi sezonieri, avem şi definitivi. Criza asta pică bine, e aşa ca o sărbătoare a recoltei, s-au copt roboţeii, avem şi pentru Spania, Italia, Belgia, trimitem şi-n Canada, SUA, Australia. Avem anglofoni, hispanofoni, francofoni şi bâlbâiţi, după toate gusturile. Dăm şi cu licenţă, master, doctorat, facem reducere la bacalaureaţi, că oricum n-a mai rămas mare lucru de capul bacului, numai brandul de el.
Ferma de oameni România S.R.L. funcţionează la parametri numai în anumite condiţii. E nevoie de o clasă politică râncedă şi jegoasă, altfel prăjeala nu e suficient de coclită. Degeaba presa vituperează astăzi împotriva PDL-ului, a lui Băsescu, a lui Boc şi-a cui o mai fi. Ieri era PSD-ul, Năstase, alaltăieri Iliescu. Aceeaşi presă se dovedeşte singurul instrument de promovare a non-valorilor şi de blocare a oamenilor care ar putea face ceva pentru ţara asta. Zgomot de fond. Nu spun c-ar fi inutilă, îmi aduc aminte de un fermier japonez care constatase că vacile dau mai mult lapte dacă le pune să asculte Mozart. Eu cred că fără presa noastră obtuză şi otrăvitoare ferma de oameni ar funcţiona mult mai prost. Dar tot nu-i destul.
Nu poţi excela în producţia de imigranţi dacă nu sădeşti şi pliveşti permanent sentimentul disperării şi al neputinţei. E greu, e foarte greu, mai cu seamă într-o ţară în care lipsesc deşerturile, cutremurele zilnice şi calota glaciară. Ai nevoie de o grămadă de ingrediente, de miniştri habarnişti, de parlament moluscoid, de un preşedinte capabil să mintă şi când minte, şi când recunoaşte ceva. Îţi trebuie multă artă să aduci la disperare un popor, şi să-l transformi pe bucăţi în roboţi umani care pleacă să susţină sistemele altelor ţări. Ce te faci cu cei care se mulţumesc cu salarii de 500 de euro, numai să trăiască în ţara lor? Le aplici un şoc de – 25%, le inoculezi ideea că s-ar putea să nu prindă pensie, şi să-i vezi cum îşi iau zborul ca potârnichile!
Educaţie? Să fim serioşi. Cei inteligenţi oricum învaţă, ca să nu se plictisească, iar la export e nevoie de marfă şi mai aşa, şi mai aşa. Trebuie să te orientezi la ce se cere, e nevoie de medici, produci medici. E nevoie de căpşunari, dai cu lădiţa, din ăştia avem destui. Sănătate? Dar de călire n-a auzit nimeni? Doar nu imigrează careva cu perfuzia în braţ. Cine are de murit, moare aici. Cine pleacă, nu cade degrabă în grija sistemelor de sănătate occidentale, că au alea suficientă grijă de ai lor. Ce înseamnă să fii român? Nimic. Te-ai născut accidental în ţara asta, eşti golit de mândrie, de suflu, de patriotism. Eşti un borcan perfect gol pe care-l pot umple şi etanşeiza spaniolii, fiul tău se va numi Alejandro, sau Carlos, sau David. România a murit demult, de când cu Gheorghe şi Ion, azi toţi sunt Patrick şi Esthera.
Deci, până la urmă eu zic că e bine. Cumva-cumva, ceva tot e de capul nostru. UE are nevoie de noi, nu? Şi are grijă ca atare. Preşedintele, miniştrii, paralementarii, sunt ciobanii şi porcarii noştri. Noi suntem turmele. Periodic trimitem produse la export, care ne poartă renumele peste mări şi ţări. Putem fi mândri. Medici, ingineri şi căpşunari ca prin părţile noastre, albi caucazieni şi cu ură de sine, poţi căuta peste tot şi nu vei găsi. Indienii ajunşi în Marea Britanie sunt şi indieni, şi englezi. Malienii din Franţa sunt şi malieni, şi francezi. Primesc fără să uite cine sunt, şi de unde au plecat. Românii se metamorfozează peste noapte, ca făt-frumoşii din poveste care se dau de trei ori peste cap şi devin după voie, cetăţeni spanioli cu acte în regulă. Aşa că e bine, cum să nu fie bine? Nu ne mai căutam, ne-am găsit deja. Tranziţia s-a terminat, am ieşit din tunel, şi iată-ne unde ne-am pornit, s-a terminat rătăcirea, am ajuns la destinaţie. Tot poporul român s-a dat de trei ori peste cap, şi salutare Descriptio Moldaviae, bye-bye “Prin noi înşine”, ziua bună Brătieni, rostul nostru în lume e să ne comportăm ca o fermă de oameni.
Scrisă de Radu Iliescu
Related posts:
Viziunea este corectă, expunerea suculentă. Concluzia: amară şi atât?
Prefer să fiu un optimist incorigibil, şi poate iresponsabil…
Sau ca în bancul ăla:
pesimistul – Mai rău nu se poate.
optimistul – Ba da!
Si ca sa nu fie dhruva singurul comentator cu linkuri: http://www.thinkmogul.com/photos/photo72.jpg
Solutii exista. In primul rand trebuie reales Iliescu in fruntea tarii. Este singurul care ne mai poate salva. In al doilea rand trebuie impuscati toti care inca il iubesc pe Ceausescu. Ei ne trag in jos (si in sus). Apoi trebuie distruse cartile, ca ele tulbura mintea omului si nu-l lasa sa munceasca in administratze publica, ca chelner. Nu in ultimul rand sa avem grija de relansarea economica; este f important aici domnu videanu care este cel mai de valoare dintre dusmanii lui. Acordu cu FeMeI este esential; numai asa putem si noi sa fim barbati. Sa nu uitam si de solutiile suicidale, care este, ca numai asa o sa ajunga mancarea si la fratziorii nostri. Deci, ca sa zic asa, prin urmare si de aceea suntem unde suntem … pt ca meritam sa fim soimii patriei, cei care vaneaza in alte locuri, si care se aseaza de fiecare data pe umerii altor stapani.
Nu exista “crestinism postmodern”, ci numai crestini postmoderni. Crestinismul ori e integral ori nu e deloc. Aberatiile si mutatiile la care comunitatile se raliaza in epoca aceasta blestemata nu pot atenta la veridicitatea unei traditii. Poate ca exista din ce in ce mai putini crestini autentici, insa aceasta nu afecteaza caracterul imutabil al crestinismului.
Voi inca nu ati scapat de dhruva? Sau a devenit mascota oficiala?
Draga Horia,
de acord cu observatiile tale. Nu exista crestinism postmodern, doar crestini postmoderni.
Despre dhruva nu stiu ce sa-ti spun. Se dezbate inca, intr-un for secret. Cred c-o sa-i luam totusi satarul. Dar ii lasam restul…
Eu sunt Sămănătorul! Cine se pune cu mine la sămănat? KKt sunteţi doar nişte şoareci…
şi acum chiar gata cu voi! mă duc să vă fac cadou pe coomaraswamy in librării!
dobje muje!
@Radu Iliescu
@Horia C.
Din moment ce există creştini postmoderni există şi ceea ce consideră ei ca fiind adevăratul creştinism, respectiv creştinismul postmodern. Trebuie să înţelegem că toate religiile sunt fenomene dinamice ce se mulează pe nevoile de credinţă sau dispar.
aşea! uite un om deştept! ce poţi spune te rog cu privire la evanghelism? este el justificat?
dacă vezi religia drept fenomen de masă atunci ar putea părea îndreptăţit punctul de vedere conform căruia religia e ceva dinamic… in realitate religia e statică ca wei wu wei…
—–
religiile sunt fenomene dinamice ce se mulează pe nevoile de credinţă sau dispar
——
nţ! tu aplici teoria sistemelor la religii… e o contracţie in termeni in fraza de mai sus… think about it!
Iubirea e deopotrivă bogăţia eului care se depăşeşte atunci când vrea să se depăşească, dar şi sărăcia eului care nu ajunge atunci când nu vrea altceva decât să-şi ajungă sieşi.
Adevaratul crestinism este cel cuprins in Revelatie, in dogmatica bisericilor traditionale si in interpretarile date de Sinoadele ecumenice sau locale. Ortodoxia fiecarei religii (iar aici nu am in vedere “ortodoxia” in sens confesional, ci in sens etimologic) este, in sine, un Adevar static cu un limbaj dinamic, adaptat la provocarile si eresurile fiecarei epoci.
@ Profu de religie,
crestinismul postmodern are in el tot atata Fiinta cat si fotbalul. Ai sa-mi spui, bine, dar avem fotbaliatori, avem si public, ba chiar stadioanele cuprind mult mai multi practicanti ai cultului fotbalistocenic decat au visat catedralele vreodata.
Fii insa atent, eu vorbesc de dimensiunea ontica, nu de cea conventionala. Fireste, jocul numit fotbal nu contine nicio regula cu care un cretin sa fie imposibil de familiarizat. Crestinismul postmodern e si el teribil de simplu, ca orice conventie. Avem fotbaliatori, avem si crestini de trei parale. Multi, dar multi.
Numai dimensiunea ontica lipseste cu desavarsire. Atat crestinismul postmodern, cat si fotbalul, sunt surse de confort si atat. Ba chiar, daca stau si ma gandesc bine, primul produce mai mult confort decat al doilea. De cate ori nu auzim: “Cred ca exista ceva deasupra noastra”, sau “Sunt sigur ca exista o forta undeva”. Spuse cu aer intelept-doctoid, de om care a cercetat imens pana a ajuns la… premisa primordiala a ignorantului care intreprinde studii teologice sau cautari spirituale.
Insa lipseste epifania, pogorarea sacrului, binecuvantarea, in ambele forme de distractie populara. Aici nu cred ca e nevoie de argumente.
@Radu Iliescu
Fiecare are o imagine proprie asupra sacrului şi o “capacitate ontologică” personală. Nu văd de ce imaginea divinului pentru un “fotbalist” este mai puţin corectă decât cea a unui “preot cu har”. Ceea ce consideră iniţiatul ca fiind “adevărat” nu înseamnă că este adevărat mai mult decât dacă acelaşi lucru este definit de un profan, eventual în alţi termeni. Şi din acest punct de vedere “iniţiaţii” unei concepţii sunt “profanii” celeilalte. Din acest motiv toate credinţele pot asuma “fiinţa sacră”, fiind la fel de îndreptăţite la asta.
@Horia C.
Dogmatica bisericilor tradiţionale este la fel de valabilă ca cea a bisericilor . Fiecare are dreptul şi obligaţia de a-şi susţine propriile idei.
@Horia C.
Dogmatica bisericilor “tradiţionale” este la fel de valabilă ca cea a bisericilor “netradiţionale”. Fiecare are dreptul şi obligaţia de a-şi susţine propriile idei. Nici una nu poate aduce argumente indubitabile.
Eu nu imi dau seama … dhruva chiar exista? E un virus ce paraziteaza blogul? Sau, mai nou, ospiciile sunt dotate cu computere si internet? Sa mai zica cineva ca avem un sistem sanitar prost …
da! scriu dintr-un azil din beci… acum mă altoiesc pe windows-urile voastre…
INFO : moderarea tuturor comentariilor a fost reintrodusa.
Deci, până la urmă eu zic că e bine. Cumva-cumva, ceva tot e de capul nostru. UE are nevoie de noi, nu? Şi are grijă ca atare. Preşedintele, miniştrii, paralementarii, sunt ciobanii şi porcarii noştri. Noi suntem turmele. Periodic trimitem produse la export, care ne poartă renumele peste mări şi ţări. Putem fi mândri. Medici, ingineri şi căpşunari ca prin părţile noastre, albi caucazieni şi cu ură de sine, poţi căuta peste tot şi nu vei găsi. Indienii ajunşi în Marea Britanie sunt şi indieni, şi englezi. Malienii din Franţa sunt şi malieni, şi francezi. Primesc fără să uite cine sunt, şi de unde au plecat. Românii se metamorfozează peste noapte, ca făt-frumoşii din poveste care se dau de trei ori peste cap şi devin după voie, cetăţeni spanioli cu acte în regulă. Aşa că e bine, cum să nu fie bine? Nu ne mai căutam, ne-am găsit deja. Tranziţia s-a terminat, am ieşit din tunel, şi iată-ne unde ne-am pornit, s-a terminat rătăcirea, am ajuns la destinaţie. Tot poporul român s-a dat de trei ori peste cap, şi salutare Descriptio Moldaviae, bye-bye “Prin noi înşine”, ziua bună Brătieni, rostul nostru în lume e să ne comportăm ca o fermă de oameni.
+1
Cred ca cei 2.7 milioane de robotei vor veni acasa.Sper sa fiu si eu printre ei si sa reconstruim Dacia.
da, domnule! asa se face! robotelul de acasa il asteapta pe cel din diaspora. hai acas, sa punem de o cooperativa, care mai suntem competenti si ne-hoti !
dupa ce am citit declaratia recenta a lui basescu pe postul national despre faptul ca nu trebuie sa dramatizam plecarea medicilor si a specialistilor,am dat peste articolul acesta ,cu a carui viziune sunt perfect de acord.de n-as fi atat de trista ,as putea si sa zambesc.
citind si comentariile ,am ajuns la ultimile doua si mi-a mai venit putin inima la loc:).daca vreti sa punem de o cooperativa ,vin si eu.
Sunt destul de pesimist in legatura cu viitorul nostru ca neam. Desi cred ca unii romani isi vor mai gasi fericirea pe ici pe colo, afara sau intre granitele Romaniei.., ca popor/entitate colectiva zilele noastre sunt cam numarate. Probabil vom ajunge pe undeva prin 2100 o minoritate in menajeria istoriei.
Tinerii care pleaca nu inteleg structura mentala in care vor fi obligati sa functioneze in Occident. Indiferent de pozitia care o vor ocupa in acele societati, vor fi nevoiti sa se comporte ca niste roboti. Adica, fiecare gest sau gand va trebui sa fie formalizat asa incat sa poata fi incadrat in niste structuri aberante, deterministe la modul cel mai mecanicist posibil. Regula, singura regula este: “Follow the system!”. Diferenta dintre ei si occidentali, poate fi vazuta de la 1000 metri inaltime. Inainte de a ateriza avionul la Amsterdam, Londra sau Frankfurt, vezi la sol case aliniate perfect. Inainte de a ateriza la Otopeni, observi case “aruncate” in toate directiile. Credeti oare ca alinierea caselor in Occident s-a facut de la sine? Nu cumva a fost nevoie de o imensa forta coercitiva initiala? Nu cumva aceasta forta coercitiva continua sa actioneze in forme dintre cele mai alienante? Oricate cretinitati are Sistemul trebuie urmat orbeste. Si toate lumea urmeaza Sistemul intrucat fara Sistem supravietuirea scalvilor ar fi imposibila. In Occident nu poti spune “ne descurcam”, sau “o mai ducem”, acolo ori esti in sistem, ori te situezi in afara lui si nu esti nimic. Iata de ce prabusirea Sistemului este de neconceput. Cine nu se supune acestui proces de instrumentalizare a mintii va fi alienat intrucat va fi privit ca un “ciudat”, “nebun”, “strain” de catre robotii din jurul lui. Dupa 20 de ani de exil american, ma intreb daca nu cumva relele unei societati fara sistem cum este Romania nu sunt de preferat relelor generate de un sistem tehnologic hipercomplex. Actuala criza a dovedit ca robotizarea nici macar nu ne salveaza de escroci si jefuitori. Nu inteleg de care fericire poate fi vorba in afara granitelor Romaniei? Fericirea de a fi sclavul altor sclavi? Hai sa pornim o discutie serioasa despre pretul pe care trebuie sa-l platim pentru “fericirea” pe care o putem gasi in Occident. Cred ca nu suntem atat de naivi sa credem ca nu trebuie sa platim un pret. Problema este daca suntem pregatiti sa-l platim. Problema romanilor este ca nu sunt disciplinati, au o iresponsabilitate juvenila auto-distructiva. Ca niste copii indisciplinati, trebuie “pus batul pe ei”, dar nu prin inginerie sociala prin intermediul marilor organizatii (stat, corporatii, mass media), ci prin structuri organice la scara umana (familie, biserica, micile comunitati) unde poti actiona asupra lor “fata catre fata”.
aveti perfecta dreptate,dle Hurduzeu. dar de ce nu actionati si practic, pe masura ideilor Dvs?
@ exilum,
efectul practic al scrierilor domnului Hurduzeu este faptul ca anul asta am luat decizia sa-mi fabric singur compotul de piersici si cel de struguri, prima sarja de zacusca si ceva dulceata, daca mai prind fructe. Si sunt convins ca nu sunt singurul.
Daca domnul Hurduzeu, in loc sa scrie pagini de “teorie” ar fi facut conserve home-made, eu as fi continuat sa le cumpar din magazin.
Felicitari pentru intrebare. Trebuie sa fii lobotomizat sa-ti imaginezi ca intre teorie si practica se afla dalta salvatoare a medicului chirurg.