Comments on: "Sapă, cârtiţă bătrână!" – interviu cu Vlad Mureşan

By: dhruva

dhruva — Sat, 03 Jul 2010 11:38:32 +0000

http://ftp.iasi.roedu.net/mirrors/opensuse.org/distribution/11.3-RC2/iso/

update la versiunea finala se face cu: zypper dup

Enjoy şi lăsaţi prostiile!

By: dhruva

dhruva — Sat, 03 Jul 2010 11:14:05 +0000

oai tulai dămne… care vrea sharing satelit la 25 RON?

By: anamaria

anamaria — Fri, 02 Jul 2010 21:51:06 +0000

Nu am cuvinte ..extraordinare atat intrebarile cat si raspunsurile.In cultura romana avem nevoie de macar inca 10 oameni ca Vlad Muresan-de unde daca este unic?Domnul Vlad Muresan are o gratie si o cultura rar intlnite(are darurile care ii sunt necesare pentru a face ceea ce face-si o face bine)…va recomand cartea si pagina sa personala-Extraordinare! Felicitari!..si poate un al doilea interviu;)
*urat din partea celor care il ataca nefondat (am vazut aici atacuri la persoana nu la idee)

By: Horaţiu

Horaţiu — Mon, 24 May 2010 17:00:00 +0000

“Bleach!… Un mirlan in toga. Descriptiv si analitic pina la tautologie… Bine ca Kant nu-l mai poate auzi; s-ar invirti in mormint. Cit pot vorbi unii fara sa spuna nimic…”

Bine “că Kant” nu mai trăieşte să trebuiască să aibă acces la internet şi să dea peste cacofonii ciobăneşti, precum cea citată. Inevitabil trebuie să apară şi astfel de ciomăgari pe internet, doară ăştia, rromânii, e dăştepţi şi curat mioritici.

By: octav

octav — Sun, 25 Apr 2010 15:41:14 +0000

Ești propunerea mea pentru (că)comentariul secolului?

By: tompa robert

tompa robert — Fri, 23 Apr 2010 15:48:48 +0000

Bleach!… Un mirlan in toga. Descriptiv si analitic pina la tautologie… Bine ca Kant nu-l mai poate auzi; s-ar invirti in mormint. Cit pot vorbi unii fara sa spuna nimic…

By: Horaţiu

Horaţiu — Sat, 13 Jun 2009 15:22:51 +0000

“il da exemplu pe Iacov care-l obliga pe inger sa-i dea binecuvantarea.”

Iacov se ia la luptă cu Dumnezeu sau cu Îngerul Său abia după ce a avut loc manifestarea Lui. Căci Îngerul a venit mai întâi la Iacov, nu L-a obligat Iacov să vină.

By: ovidiu constantinescu

ovidiu constantinescu — Thu, 04 Jun 2009 07:02:08 +0000

“este foarte importantă această distanţă radicală dintre ascetică şi mistică, între faptul că până la urmă harul survine într-o manieră nedeterminată… Nu facem teurgii, nu avem formule sacre prin care-l constrângem pe Dumnezeu: uneşte-ne intelectul şi inima!”

Julius Evola, in critica lui impotriva lumii moderne, opune oarecum atitudinii de asteptare a pogorarii harului, specifica misticului, atitudinea activa a Eroului, care se ia efectiv la hartza cu Divinul (mai exact cu aspectele sale); il da exemplu pe Iacov care-l obliga pe inger sa-i dea binecuvantarea.

By: Irina Bazon

Irina Bazon — Tue, 02 Jun 2009 17:15:29 +0000

Cufundând totul în relativitate şi cinism, parodiind valorile profunde, care îşi au temeiul în sfera raţiunii, dar şi a inimii, postomdernul se pretinde, în mod greşit, ironic şi lucid. Parodia, jocul lui sunt mai mult caracteristicile unei infantilizări monstruoase; jocul lui în gol ţinteşte, cu o forţă delirantă, a desprinderii, a dezbinării oricărei unităţi, în primul rând spre distrugerea celor două coerenţe (arhetipală şi categorială); iată o stare de degradare care duce la dezechilibru, delir, dezordine în plan ontologic. Negaţia lui e una indiferentă, pasivă, cinică, vine din blazare şi suficienţă, şi nu din acea forţă care i-ar da un caracter transformator – tensiunea –, astfel, negaţia cu efect tensional degenerează într-o negaţie totală, într-un nihilism plat al fragmentării, în care nu mai pot germina, nu se mai pot dezvolta energii creatoare, dar nici o conştiinţă cu adevărat critică. De fapt negaţia şi interogaţia, în sensul lor viu, sucombă într-un nihilism vesel; pe acest tărâm sterp, ironia şi luciditatea (ironia este lucidă şi negativă, „negativitatea ironiei rezultă din spiritul care nu aderă”, cum spune Cioran, ori cinicul postmodern se raliază de fapt ordinii – sau mai curând dezordinii – existente, nu mai recunoaşte altceva; ironia este “dincolo de iraţional şi naiv”, ori noul tip uman se “eliberează” din “lesa” raţionalului, îmbrăţişând cu naivitate minciuna deconstrucţiei), ca forţe emanând din raportul tensionat ce se creează între cele două coerenţe şi tinzând spre unificarea a ceea ce a fost nefiresc scindat, nu mai pot subzista, degradându-se în relativizare şi cinism, fiindcă are grijă să le sugrume din faşă omul “cool”, în veselia nepăsătoare care-i este tipică.

By: anca giura

anca giura — Tue, 02 Jun 2009 15:25:45 +0000

la aşa întrebări , aşa răspunsuri. pe scurt ,sunteţi superbi.