Tezele care ar trebui să ne guverneze viaţa (II) – HUMANIST MANIFESTO II
Autori: Paul Kurtz şi Edwin H. Wilson
Semnatari: 120 la număr (între care Isaac Asimov, Paul Edwards, Sidney Hook, Andrei Saharov, B. F. Skinner)
Anul apariţiei: 1973
În 1973, apologeţii dogmei progresului ştiinţific, vajnici dezrobitori din temniţele în care creştinismul a „închis” omenirea în ultimele 17 secole, publică Humanist Manifesto II, o actualizare a versiunii apărute cu patru decenii în urmă. Cu un ochi deschis către Occidentul capitalist şi cu celălalt îndreptat către „adevăratele democraţii” – regimurile comuniste –, umanismul secular reîncepe, la nivel intelectualo-publicistic, contra-cruciada modernă împotriva codurilor morale şi credinţelor tradiţionale. „Precum în 1933, umaniştii continuă să creadă că religia tradiţională, cu precădere credinţa în Dumnezeul care ascultă rugăciunile oamenilor, nu are niciun temei şi este demodată”.
Vechile principii sunt „incapabile” de a face faţă cerinţelor unei lumi în care tehnologia a căpătat dimensiunile unui cult religios. Tehnofilii sunt extaziaţi! „Vom stăpâni mediul înconjurător, vom învinge sărăcia, vom reduce bolile, vom creşte speranţa de viaţă, vom…, vom.. etc.”, până când omenirea va trăi o viaţă fără lipsuri şi greutăţi. Premisa o va constitui actualizarea valorilor morale şi sociale în direcţia universalizării principiilor societăţii seculare: gândire liberă, ateism, agnosticism, scepticism, raţionalism, cultură etică.
Humanist Manifesto II este pledoaria în favoarea unei noi ordini a lucrurilor. Omul este sacrul vremii celei noi. Religiile dogmatice tradiţionale „aduc un deserviciu speciei umane”. „Nicio divinitate nu îi salva pe oameni; aceştia trebuie să se salveze singuri”, propovăduiesc aceşti „lupi răpitori ascunşi în haine de oi” [1].
Tezele „imuabile” ale umanismului secular sunt congruente unei înţelegeri mincinoase a realităţii. Atât timp cât libertate, egalitate, fraternitate a devenit, dintr-un slogan, o axiomă, orice altă concepţie nesupusă rigorilor vremii celei noi este eretică şi chiar distructivă. În plan social, umanitatea este încurajată (a se înţelege, obligată) să accepte orice comportament care, până nu demult, era considerat deviant sau patologic. Varietatea opţiunilor sexuale nu mai este maladivă şi trivială, ci constituie o valoare intrinsecă. Deviantul este normal, iar normalul este deviant pentru că nu admite denaturarea.
Democraţia de consum este regimul politico-societal care convine de minune profeţilor vremii celei noi. Pretinzând că individul este implicat în procesul de decizie şi participativ în orice nivel al societăţii, susţinând că omul este cel care supune sieşi regulile, legile şi prescripţiile tradiţionale, instituind primatul toleranţei şi exaltând spiritul progresist modern, denunţând misticismul şi providenţialismul vechii lumi, umanismul secular oferă oamenilor ceea ce doresc aceştia să audă. Dorinţele sunt manipulate pentru a fi concordante viziunii umaniste asupra universului. Ce poate fi mai minunat decât a convieţui într-o societate în care fiecare să aibă aceeaşi şansă, echitatea socială să fie literă de lege, iar discriminările pe criterii de sex, vârstă, etnie etc. să nu rămână decât amintiri urâte? În vederea construirii unei astfel de comunităţi, opţiunea ideală ar fi, din punct de vedere politic, renunţarea la suveranitatea naţională şi dezvoltarea unui „guvern transnaţional”, fundamentat pe universalism şi diversitate. Un alt factor exponenţial îl reprezintă avansul tehnologiei, orice opinie contrară apologiei beneficiilor tehnologiei fiind privită cu suspiciune.
Obiectivul declarat este comunitatea globală, în care „pacea, prosperitatea, libertatea şi fericirea să fie împărtăşite de toată lumea”. Invocând valori sublime, imposibil de contracarat, dezirabile în orice conjunctură sau epocă istorică, umanismul secular se foloseşte de acestea ca de fetişuri pentru a manipula conştiinţele. Puterea de atracţie a ideologiei totalitare a iacobinilor umanişti este înfricoşătoare. Degenerarea acestei lumi a început cu Revoluţia Franceză şi a atins apogeul cu evul anti-creştin ale cărui manifestări sunt comunismul, capitalismul şi totalitarismele care subjugă fiinţa umană. Umanismul demonic de astăzi, sub înfăţişarea sa atrăgătoare, marchează începutul dezumanizării omului.
Notă:
[1] – Sfânta Scriptură, Sfânta Evanghelie după Matei, 7:15.
Citeşte despre Humanist Manifesto I aici.
Scrisă de Dragoş Moldoveanu
Related posts:
