Un nou cod al valorilor – MANUALUL CORECTITUDINII POLITICE
Autor: Vladimir Volkoff
Rating: 
Nimic nu subminează mai mult dogmele exclusiviste ale corectitudinii politice decât adevărul şi libertatea de a gândi conform propriilor criterii sau sisteme de valori. Aceasta pare a fi, în linii generale, ideea care se desprinde citind volumul atipic al lui Vladimir Volkoff. Este o lucrare atipică, în mod cert, şi deloc prozaică, pentru că disimulează un atac literar temeinic la adresa corectitudinii politice sub o formă de un sarcasm proverbial: „un manual al corectitudinii politice, aşa cum ar fi scris de un adept al acestei ideologii”.
Organismul viu pe care îl reprezintă societatea de astăzi este în agonie. Procesul cognitiv în continuă dezvoltare care caracterizează fiinţa umană este supus unei deteriorări cu precedente doar în regimurile dictatoriale. Cuvintele sunt golite de conţinutul lor real, sensurile termenilor sunt denaturate, penuria de valori se adânceşte, în timp ce mercantilismul şi ipocrizia cunosc noi „standarde”.
Tonul de o ironie înţepătoare al lucrării lui Volkoff nu atinge nivelul repulsiei pe care o provoacă realitatea sinistră în care trăim. Citindu-l pe Volkoff, înţelegem de ce termenul birocraţie este corect politic (aceasta contribuind la dependenţa individului de sistemul în cadrul căruia funcţionează ca o rotiţă), în timp ce civilizaţie nu („cuvânt arhaic, impropriu, nefast, insultător, discriminator”). Ştim că regimul democratic este cel mai corect politic cu putinţă şi dezirabil tuturor celelalte, pentru că, se pare, poate fi adaptat oricărei perioade, oricărui popor şi oricărui spaţiu geografic, chiar dacă istoria a demonstrat în repetate rânduri contrariul. Diferenţele trebuie dezavuate, pentru că judecăţile politic corecte şterg raporturile de superioritate/inferioritate. Vremurile de astăzi sunt regândite sub aspectul economic, similar într-o măsură considerabilă viziunii marxiste asupra lumii. De ce este economia corectă politic? Pentru că „nu are conţinut politic, religios sau cultural”, ea „înlocuind ideea greşită de adevăr cu ideea corectă de profit”.
Idealul corectitudinii politice îl constituie egalitatea, înţeleasă ca o eradicare a diferenţelor. „Sunt de deplin conştient că o lume a clonelor este singura lume dreaptă!”, susţine cu cinism Vladimir Volkoff.
De la fericire la mândrie, de la ierarhie la superioritate, de la reper la virtute sau de la mediu la familie, toţi aceşti termeni sunt supuşi oprobriului noului cod de valori al corectitudinii politice. În universul viciat al noii paradigme, nu mai sunt necesare judecăţile de valoare, iar sentimentele şi trăirile subiective vor fi înăbuşite prin bagatelizare. Spectrul ostracizării civice ameninţă orice conştiinţă care se străduieşte să se menţină lucidă. În fapt, orice emblemă a vechii ordini se va metamorfoza sau se va dizolva de la sine.
Manualul corectitudinii politice imaginat de scriitorul francez irită un anumit segment al opiniei publice şi dă satisfacţie altuia. Îi irită din cale-afară pe cei care, apelând la intoleranţa pe care o înfierează cu mânie proletară, neutralizează gândirea sinceră şi libertatea de expresie prin viclenie şi virulenţă. Pe de altă parte, creează un sentiment de satisfacţie celor care văd în dogmele şi idiosincraziile corectitudinii politice un surogat steril, dar periculos, al credinţelor şi principiilor care guvernează viaţa.
Scriitorul francez de origine rusă atrage atenţia asupra inexistenţei unei „substanţe veritabile” a corectitudinii politice, aceasta fiind dominată de două tendinţe majore: „tendinţa entropică spre o nivelare absolută” şi „mondialismul”. Făcând uz de acestea, omul va fi direcţionat în mod necruţător către gândirea unică, gândirea caracteristică regimurilor de tip totalitar. Scopul suprem al dictaturilor de orice culoare politică este atins nu prin coerciţie de ordin fizic, ci prin manipulare şi dezinformare. Modul de operare aparţine în mod paradoxal „victimei”, supuse la o autocenzură „ajunsă la nişte dimensiuni nemaiîntâlnite în întreaga istorie a omenirii”.
Suntem surprinşi şi, pe alocuri, şocaţi, de excesul de zel cu care astăzi sunt răstălmăcite, deformate sau chiar blamate tradiţiile şi opiniile pe care le consideram drept legi, până nu demult. Aceste manifestări, care răspund unor strategii inaccesibile profanilor, îşi au originea în cuvintele filosofului francez Jean-Jacques Rousseau, care, aşa cum afirmă Volkoff, „prefigura deja corectitudinea politică” în al său Discurs asupra originii inegalităţii: „Cel care cânta sau dansa mai bine, cel mai frumos, cel mai tare, cel mai talentat sau cel mai elocvent primeşte cea mai multă consideraţie; iar acesta a fost primul pas către inegalitate şi către viciu”. Aceasta este cheia înţelegerii programului corectitudinii politice. Program care are în centru trei teze: Drepturile Omului, tabula rasa şi Dumnezeu – întreaga lume. Codurile spirituale, obligaţiile morale sunt toate desuete, fiind înlocuite de ideologia „drepturilor omului-ismului”. Dumnezeu este desacralizat prin universalizare; trecutul este irelevant, la fel este şi moştenirea culturală sau socială.
În contra acestui mod fariseic şi lipsit de substanţă de a recepta lumea, există vreo alternativă viabilă? Vladimir Volkoff este convins că da. Acest virus care atacă toate ţesuturile organismului societăţii contemporane are un antidot. Iar antidotul îl reprezintă libertatea de gândire, antiteză a gândirii conformiste. Este imperios necesar să ne trezim din starea de letargie care ne-a imobilizat conştiinţa şi spiritul critic. Deschizându-şi cutia, Pandora a eliberat şi această plagă. Rămâne ca noi să o închidem la loc.
Scrisă de Dragoş Moldoveanu
Related posts:
[...] Bookblog: Un nou cod al valorilor – MANUALUL CORECTITUDINII POLITICE [...]