Ateshgah – Templul focului din Baku

Pasionaţii filmelor... 

The Garden (2008)

The Garden –... 

  • Publicat pe 23 Jun 2010
  • 12 comentarii
  • Autor - Silviu Man
  • No related posts.

    Viaţa veşnică vs. Veşnica pomenire. Părerile unui cercetător

    Are o barbă de ascet, debit verbal mult peste medie şi ţâfnoşenie de militant. E unul dintre cei mai faimoşi cercetători. Se numeşte Aubrey de Grey şi spune că a reuşit să găsească secretul vieţii veşnice. Ca urmare, s-a declarat responsabil de viitorul planetei şi s-a apucat să ţină conferinţe despre cât de cool e să fii etern. Pentru argumentele lui strălucitoare, e foarte probabil ca, acum vreo câteva decenii, Stalin sau Hitler să-l fi luat consilier. Sau să-l fi … omorât. În fine, aruncaţi o privire cu o conferinţă a lui de la TED şi gândiţi-vă – după ce Aubrey de Grey o să moară, ideile lui cui rămân?

    Varianta cu subtitrare în limba română poate fi accesată aici.

    No related posts.

    Comentarii (12)

    • Radu Iliescu says:

      Intrebarea finala imi aminteste de unul din bancurile cruciale ale copilariei mele.

      Cica Bula sta ganditor, lucru neobisnuit pentru personaj. Se pare ca si pentru muma-sa, care se hotaraste sa lichideze starea de fapt cu o interogatie deloc retorica:

      - Dar ce ai, Bula, de stai si te gandesti asa? (de remarcat ca daca Bula ar fi actionat, dandu-se cu capul de pereti de exemplu, muma-sa ar fi fost suficient de relaxata incat sa priveasca scena cu ingaduinta).

      - Daca casa noastra arde, pasarile unde dorm?

      Vreau sa spun ca mi-a luat vreo douazeci de ani sa realizez ca raspunsul la nedumerirea buliana este unul cat se poate de simplu: “La dracu”.

      A se prelua…

    • dhruva says:

      eu am doi pui de porumbel pe balcon la servici… i-am supravegheat din faza de ou…

    • Dorinţa de veşnicie a însoţit specia umană dintotdeauna. A conştientiza posibilitatea dispariţiei sinelui este inconfortabil. Preferăm să ne credem nemuritori, într-un fel sau altul. De asta religiile propovăduiesc eternul. Problema lor este că nu au o “cale” verificabilă şi universal valabilă pentru asta, fiecare propunând un alt protocol. Cu certitudine viaţa individuală va fi din ce în ce mai lungă. Eu prefer să fie din ce în ce mai bogată…

    • Radu Iliescu says:

      @ Profu’ de religie,

      preferinta ta pentru viata “din ce in ce mai bogata” mi-a amintit de epitetul la moda acum in industria publicitara. Ai ghicit, este vorba despre “bogat”. De regula gustul e bogat. Nu se mai poarta sarat, sau amar, sau acru, ci… bogat.

      Daca stai stramb si judeci drept, cum poate fi gustul bogat? Banuiesc ca tot ce trebuie sa-i stea in fire e sa nu fie prea sarac. Imagineaza-ti o salata de rosii formata din rosii taiate. Si atat. Fara ulei, fara ceapa, fara otet, fara sare. Numai rosii. Taiate si tuflite intr-o farfurie. Sarac, nu?

      Bogatia n-ar fi in cazul asta decat o aglutinare, o multitudine savant incropita, o perpetuare a diversului monoetajat. O salata. Cam asa e si viata pe care o preferi tu. Buna de luat ochii intr-un clip publicitar la margarina.

    • dhruva says:

      bogăţia gustului stă în capacitatea de a distinge arome… în genere cică dacă te supui unui singur gust cică îţi afectează eul, devii mai non-egoist… bullshit! să comprimi eul e frecţie la picior de lut… asta fac multe religii şi rezultattul se vede în câţi extremişti sunt peste tot în lume… că de metoda tantrică nu este pt. orice gheorghe…

    • dhruva says:

      si pina la urmă gustul contează nu ceaiul…

    • dhruva says:

      şi mai e ceva: că să poţi simţi gustul la ceva, trebuie să mesteci, dacă ţii în gură pe limbă fără masticaţie, nu simţi nimic orice ai mânca… observaţie importantă!

    • dhruva says:

      ca să simţi gustul unicităţii trebuie să ai masticaţie… nu să te înfometezi crezând că eşti ascet fără obiect…
      ştimă şi paloare!

    • dhruva says:

      de fapt, nevoia neîncetată de hrană ni se trage de la transgresiunea adamică, mai precis de la faptul că adam nu a gustat mai întâi din pomul vieţii ci a preferat să guste din cel al cunoştinţei binelui şi răului. nu degeaba în doctrinele hinduse e exista se traduce prin a se hrăni… nu degeaba ne cad dinţii spre bătrâneţe… pirderea lor nu exprimă doar pierderea vitalităţii ci face trimitere la capacitatea de a mastica multiplicitatea…

    • dhruva says:

      când capacitatea de masticaţie scade, hrana trebuie să fie mai puţin grosieră, să fie omogenă, solubilă, saliva jucând rolul de balsam… multiplicitatea trebuie omogenizată pt. a fi asimilată…

    • dhruva says:

      God only knows what kind of tale you’d tell

    Lasa un comentariu

    Nume (necesar)

    Email (necesar)

    Website (optional)

    Comentariu

    Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.

    Do NOT fill this !